Cartea secreta

Descriere

Cartea secreta - editie de buzunar Un batran solitar, Elias Ein, se retrage la Braunau am Inn, un orasel izolat din nord-vestul Austriei. Curand, el descopera in noua casa o scara secreta ducand la o vasta biblioteca subterana pe rafturile careia da peste Cartea Vietii, in care Dumnezeu a trasat destinul fiecarui om. Elias este fascinat. Insusirile extraordinare ale acestei carti secrete ii confera puterea sa actioneze asupra cursului Istoriei. Ca atare, va incerca sa-i salveze pe cei apropiati lui calatorind in trecut pana in perioada ghetoului din Varsovia din cel de-al Doilea Razboi Mondial. Dar, brusc, isi da seama ca miza o constituie insusi destinul unui popor intreg. O poveste surprinzatoare care vorbeste despre prietenie si curaj, despre ura si lasitate. Atemporala, Cartea secreta are un ecou rasunator in actualitate si in derivele societatii noastre contemporane. Fragment din romanul "Cartea secreta" de Gregory Samak:   „Elias se pierdea printre presupuneri in privinta subiectului bulversarilor fabuloase pe care viata lui le cunoscuse in mai putin de o saptamana. Existenta Cartii secrete punea in discutie conceptul liberului arbitru. Oare al lui care era? Si de ce Dumnezeu l-a ales pe el, dintre atatia altii? Ce astepta Creatorul de la el? Un lucru era sigur: descoperirea lui ameninta sa-i transforme credinta intr-o certitudine periculoasa. El era in mainile lui Dumnezeu, capabil de-acum inainte sa avanseze cu siguranta somnambulului pe drumul pe care i l-a trasat Providenta. Dar putem face asta vreodata? In acelasi timp, Elias a fost nevoit sa invete sa traiasca, de fapt, cu frica unei noi insusiri caracteristice, aceea de a percepe ochiul omniprezent al lui Dumnezeu. Si ideea ca responsabilitatea lui era in acele momente un angajament catre Creator pentru fiecare dintre actiunile lui i se parea ingrozitor de greu de purtat. Gandurile ii rataceau aiurea atunci cand si-a amintit de ameteala pe care o resimtise la contactul cu literele de foc ale Pergamentului. In salonul mare, limbile aratatoare ale orologiul se miscau anevoie, ca si cum se tarau. S-a bucurat la ideea ca saptamana se apropia de sfarsit. In curand urma sa dispuna de doua zile intregi pentru a se intoarce in Sala mare si sa incerce sa gaseasca raspunsuri.  Frau Polster trebaluia prin bucatarie si, cu vocea ei groasa, ii atribuia noi comenzi micului Thomas, care asculta curajos. Intr-un final, dupa patru ore si jumatate, baiatului i s-a multumit, cu raceala, ca de obicei. De la fereastra salonului sau, Elias l-a privit pe Thomas mergand vioi pe strada, intru-cat se simtea eliberat dupa atatea corvezi. Sof a ajuns la ora opt seara, fix. Cand Frau Polster a deschis usa, Elias a simtit un curent de aer glacial strabatand casa.”