A doua carte de la Vama Veche

Descriere

Eugen Istodor: Care-s tabieturile ultimei veri petrecute acolo? Cristian Pepino: Cele impuse de mandra mea: pe la 7, baie in mare contra mahmurelii. Intre 10 si 1, citit, scris sau desenat in curte, la umbra. Pe la 1 gatit pranz, in general cartofi prajiti cu ochiuri. Plaja si baie in mare dupa-amiaza, de la 4 pana la apus. Gratar seara, in curte, sprituri si taclale cu prietenii pana spre dimineata. Uneori o baie in mare noaptea daca eram destul de matoli. Uneori noctiluca — adica alge fosforescente — sau perseide — stele cazatoare. Nimic deosebit. — Interviu in Catavencii, iulie 2015 Succesul primei Carti de la Vama Veche, ca si reactiile publicului — criticile mai mult sau mai putin subiective ale prietenilor, aprecierile unor personalitati cu renume sau ale unor cititori complet necunoscuti — l-au obligat, practic, pe Cristian Pepino sa scrie o continuare. In A doua carte de la Vama Veche, va veti intalni cu o parte din personajele pe care deja le cunoasteti: Silviu Purcarete, Alexandru Tocilescu, Nuni Anestin, Francois Pamfil, Mircea Florian, Dadu Bucur, Decebal Scriba, Dimi Simon, chiar si Edmondo…, dar si cu fata lui Pacepa, Adrian Paunescu, Paul Everac, prietenii prietenilor familiei Medrea sau misteriosul Dodo. Veti revizita, fireste, locurile mitice — Doimai, Mamaia-sat, Vama Veche. Veti auzi, in plus, „Povestile de seara“ de la Vama, unele extraodinare. Si se prea poate ca noua carte a lui Cristi Pepino sa va amuze, sa va incante, sa va farmece inca mai mult decat prima. Fragment din cartea "A doua carte de la Vama Veche" de Cristian Pepino "Dodo Dupa cum se stie, Dodo a fost o pasare ciudata care a disparut. Dar intr-o zi, la Mamaia-sat (disparuta si ea astazi), am cunoscut o persoana poreclita chiar Dodo. Era un batranel foarte simpatic, foarte generos si foarte suferind, adus la Mamaia-sat in fiecare vara de catre un grup de rude si prieteni. Mai intai venea masina cu sofer, care transporta o doamna pe care o porecliseram Capitanul (din pricina chipiului de capitan de vapor pe care-l avea pe cap tot timpul si mai ales pentru felul ei militaresc de-a se purta). Ea nu discuta, nu ruga, ci dadea ordine la care toata lumea se supunea. Capitanul venea deci prima, cu masina incarcata de bagaje, aparatura si bunatati pentru prieteni. Apoi, la ordinele ei, fireste, masina pleca inapoi la Bucuresti sa-l aduca si pe Dodo la mare. Ceea ce urmeaza face parte dintre chestiile stranii pe care le-am trait. Si nu stiu cum se face, dar am vazut multe Iucruri ciudate la viata mea. "