Rosa Alchemica si alte scrieri

Descriere

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Considerat de critici cea mai buna opera in proza al lui W.B. Yeats, Rosa Alchemica e si unul dintre textele reprezentative pentru limbajul bogat, dar si pentru preocuparile principale ale scriitorului: cultura irlandeza, miturile si legendele celtice, magia, alchimia si misticismul. Eroii din povestirile lui W. B. Yeats sunt trubaduri, zane, aparitii fantastice care traverseaza intreaga mitologie celtica: Hanrahan cel Rosu, menestrel care stie cantece stravechi, iubita mitica, Oona, pe care o pierde mandrul Costello, batranul cavaler al Sfantului Ioan, inteleptul rege caruia ii cresc in par penele Vulturului Cenusiu sau cei trei magi. Sunt si personaje obisnuite, parte din universul domestic al lumii irlandeze, precum proscrisul care ajunge sa fie rastignit pentru ca le reproseaza calugarilor proasta gazduire. In Rosa Alchemica, un tanar incearca sa se salveze de fascinatia pe care o are fata de ritualurile secrete si tainele alchimistilor, dar participarea la o astfel de ceremonie ii deschide de fapt calea de acces catre un adevar esential, marcandu-i definitiv existenta. Fie ca e vorba despre textele asa-numit oculte sau despre reinterpretari ale legendelor irlandeze, acelasi aer de mister si aceleasi ritmuri stravechi razbat din povestirile lui W.B. Yeats. William Butler Yeats este cel mai important poet al Irlandei si unul dintre cei mai valorosi scriitori ai secolului XX. S-a nascut la Sandymoun (Dublin), pe 13 iunie 1865, in familia unui cunoscut avocat si portretist irlandez. Fragment din povestirea "Istorisirile lui Hanrahan cel Rosu":   „Si apoi trestiile de la capatul micului lac tremurara o clipa si o femeie inalta cat o stanca isi croi drum printre ele si se indrepta spre Hanrahan cu pasi foarte inceti. Fata ei era de culoarea pamantului si avea mai multe riduri decat s-au scris vreodata pe chipul vreunei vrajitoare batrane. Parul carunt ii atarna in suvite incalcite, si zdrentele pe care le avea pe trup de abia ii ascundeau pielea innegrita, care era tabacita de vremurile trecute peste ea. Cu ochii larg deschisi si cu capul inaltat trecu pe Ianga el, si bratele ii atarnau moi pe langa trup. Astfel pieri ea in umbrele muntelui care se intind la vremea aceea a zilei spre apus. O spaima il cuprinse pe Hanrahan cand o vazu, caci isi dadu seama ca era Winny Byrne, cersetoarea care ratacea dintr-un loc intr-altul, intotdeauna cu acelasi tipat pe buze, si el auzise adesea ca ea stapanise pe vremuri atat de multa intelepciune, incat toate femeile din preajma o cautau sa-i ceara sfatul, si glasul ei fusese minunat de frumos, pana intr-atat incat barbatii si femeile din toate partile tarii veneau doar ca s-o auda cantand la vreun priveghi sau la vreo nunta; si ceilalti, Sidhii cei puternici ii luasera mintea cu multi ani inainte, intr-o noapte de Samhain, cand adormise intr-o crapatura dintre stanci si vazuse in visele ei suita de slujitoare a lui Echtgen, regina muntelui. Si cand ea pierise astfel, pe panta muntelui se mai auzea inca, de parca ar mai fi plutit acolo, chemarea ei, „Sunt frumoasa, sunt frumoasa!", venind dinspre stelele de pe cer. Un vant rece incepu sa sufle prin trestii si Hanrahan se infiora si se ridica sa-si caute o casa in care sa arda focul in camin. Dar in loc sa coboare muntele ca de obicei, el urca acum mai sus, urmand cararea ingusta care poate fusese pe vremuri un drum sau numai albia secata a unui parau.”