Regele Carol I al Romaniei

Descriere

         Viata lui Carol degaja tot parfumul de epoca al unui text scris in urma cu un secol. Evocarea apartine, in plus, cuiva care, ca apropiat al familiei regale, a stat in preajma personajului sau, fiindu-i chiar intaiului nostru monarh un fel de fiu spiritual, si l-a putut percepe in dimensiunea lui umana. Aspecte din viata de familie, din copilaria si tineretea viitorului rege la curtea de la Sigmaringen, scoala, calatoriile, ramase, la un secol distanta, inedite, fac savoarea acestei carti pe care am putea-o defini drept o biografie sentimentala. Paul Lindenberg si-a publicat pentru prima data cartea in limba germana, in anul 1906.       Fragment din roman:       „La sfarsitul lui martie 1866, printul Carol a plecat de la Berlin la Dusseldorf, unde din primavara lui 1863 isi avea resedinta tatal sau, ca guvernator militar al Renaniei si Westfaliei. Printul a facut aceasta deplasare pentru a petrece sarbatorile de Pasti alaturi de rudele cele mai apropiate; familia princiara se instalase in micul si fermecatorul castel Der Jagerhof. Dupa cum am relatat, Ion Bratianu calatorise la Paris, ca trimis al guvernului roman, pentru a sonda atitudinea cercurilor conducatoare de acolo fata de candidatura printului Carol. La intoarcere, in drumul din capitala franceza spre Berlin, el a facut un popas la Dusseldorf, solicitandu-i principelui Karl Anton o audienta si afland, spre marea lui bucurie, ca va fi de fata si printul Carol. Audienta a avut loc la 31 martie, inainte de pranz, si a durat trei ore. Bratianu a relatat despre misiunea sa si despre faptul ca Napoleon insusi indemna ca tronul romanesc sa-i fie oferit printului Carol; el a luat apoi parte la masa, in timpul careia s-a discutat mult despre situatia din Orient si mai ales despre cea din Romania. Dupa masa, trimisul roman i-a exprimat printului marea lui bucurie ca il cunoscuse deja aici, intrucat crezuse ca se afla la Berlin, si i-a povestit despre simpatia de care el, printul, se bucura la curtea franceza. In cele din urma, i-a solicitat o convorbire privata, care a fost convenita pentru seara aceleiasi zile.     In timpul acestei convorbiri, Bratianu, adresandu-i-se in numele tarii si al locotenentei domnesti, i-a propus printului coroana Romaniei, descriindu-i in continuare situatia Principatelor si explicandu-i clar multiplele pericole care planeaza asupra acestora daca se prelungeste starea de incertitudine. In sfarsit, printul a fost rugat staruitor sa ia o decizie favorabila cauzei romanesti. Printul Carol a replicat ca, ce-i drept, simte in el curajul de a da curs acestei solicitari, dar ca are si serioase indoieli si se intreaba daca el corespunde unei misiuni atat de pline de raspundere, ca deocamdata inca nu poate sa dea un raspuns precis, caci — a adaugat el — in ultima instanta totul depinde de hotararea regelui Wilhelm, care este capul familiei fara permisiunea caruia el, printul, se intelege de la sine, nu poate sa faca un pas atat de greu de consecinte.”