Jurnal din vremea ocupatiei

Descriere

    In ajunul intrarii Romaniei in Marele Razboi, constient ca este martor al unor momente istorice, Vasile Th. Cancicov isi incepea seria impresiilor zilnice, care se vor intinde pe durata a 28 de luni. Pe langa consemnarea suferintelor personale (mai mult sau mai putin imaginare), jurnalul fostului deputat surprinde speranta, deznadejdea si usurarea generatiei care a nazuit la Romania Mare. Ramas in teritoriul ocupat, privat de libertate si detinut politic, Vasile Cancicov radiografiaza experientele pe care razboiul le-a impus populatiei civile. Este cronica mai putin glorioasa a celor care „au vietuit, fara demnitate“, alaturi de inamic, framantati de incertitudini si intrigi politicianiste. La un moment dat, deznadajduit de soarta cruda a unei Romanii infrante si cucerite, Vasile Cancicov renunta, pentru 37 de zile, sa mai scrie in jurnal.     Nu ne ramane decat sa-i fim recunoscatori lui Vasile Th. Cancicov pentru indarjirea de a zugravi, intr-o bogatie de tonuri, miracolul infaptuit la sfarsitul anului 1918. (Daniel CAIN)       Fragment din jurnal:       „CRITICI ASUPRA PACII CE SEMNEAZA ROMANIA      Vineri, 23 februarie       [...] Desi inca nimic nu transpira in public despre ce se face, totusi publicul are credinta ca de ocupatie germana nu scapam, cu toata pacea. De unde are publicul aceasta teama? Nu se stie, dar o are si o auzi de pretutindeni. Regele si guvernul vor ramane la lasi, armata va ramane acolo si in Basarabia, iar nemtii vor ocupa Muntenia pana la Pacea generala. Ar fi groaznic si neexplicabil. Romania prin semnarea pacii redevine tara libera si independenta, cum va guverna guvernul Regelui, sub ocupatie straina?     Se poate ca nemtii sa nu ramana ca ocupanti, sa le plece armata si sa ramana numai etape economice pentru a le fi garantata recolta viitoare si exportarea ei. Au dat avansuri, vo rtrebui sa mai dea; au procurat masini si seminte, vor ma procura. Vor trebui sa transporte, noi am pierdut parcul nostru de masini si vagoane de cai ferate, vor da ei acest material si il vor dirige. De aceea vor mai ramane, dupa parerea mea, aci. E o simpla credinta, poate insa sa fie si mai rau.     Germanofilii explica asa conduita lor: Daca pacea s-ar fi incheiat mai inainte, altele ar fi fost conditiunile ce ni s-ar fi impus; daca pacea ar trata-o Carp sau Beldiman, altele ar fi fost sacrificiile ce s-ar fi cerut Romaniei.     Las ca Puterile Centrale nu aveau nici o putinta de a trata cu cei ramasi in teritoriul ocupat, caci faci pace cu cei cu cari te-ai luptat doar; dar sa admitem un moment ca s-ar fi putut trata cu mandatul guvernului din Moldova, ei bine, e om care sa-si inchipuie serios ca Bulgaria si Ungaria, cei ce ne umilesc azi mai mult si au revendicari mai dureroase, ar fi cedat o iota din pretentiile lor, pentru ca au stat de vorba in numele Romaniei invinse cu Carp in loc de Averescu?”