O poveste

Descriere

     Un tata mai degraba grunge strabate Danemarca in ultima parte a secolului trecut, impreuna cu fiul sau de nici zece ani, caruia ii spune in fiecare seara fragmente dintr-o poveste amintind de Hans Christian Andersen. Cei doi sunt fugari, tatal se ascunde, traieste din expediente, nu-si trimite copilul la scoala, pare sa-si condamne fiul la o viata absurda – si, cu toate acestea, relatia celor doi e mai adevarata si mai stransa, in halucinanta ei complexitate, decat a multor familii fericite care respecta regulile.     Anarhist, spirit rebel, artist, nomad, cu izbucniri violente inexplicabile, dar si cu o delicatete si o intelepciune din alta lume, tatal din acest roman e un personaj care nu poate fi uitat si a carui mostenire il va transforma pe fiul lui intr-un adult incapabil sa traiasca superficial si burghez, incapabil sa se lase domesticit pana la capat. Il marcheaza pentru totdeauna cu semnul tragic al strainului. Asa cum bunicul ipocrit, predicator rigid si pervers, isi marcase la randul lui fiul.     Jonas T. Bengtsson s-a nascut in 1976 in Danemarca. A publicat: in 2005 romanul “Aminas Breve” (Scrisorile Aminei ), in 2008 romanul “Submarino” si in 2011 romanul “Et eventyr” (O poveste).  Submarino  a fost ecranizat de catre regizorul danez Thomas Vinterberg in 2010. Cartile sale au primit numeroase premii internationale, iar traducerea in engleza a romanului “O poveste” a fost excelent primita de critici si cititori.           Fragment:       “Stam pe o patura intr-un parc mare. Am mai fost aici inainte ca sa adun sticle goale impreuna cu tata. Azi noi suntem cei care golim sticlele si zambim in timp ce le intindem, golite, barbatilor si femeilor cu maini murdare. Suntem inconjurati de oameni care merg, stau in picioare, apoi se asaza jos din nou, culcand la pamant iarba, astfel incat se poate vedea ca pamantul e plin de rame si de capace vechi de sticle de bere.     E intai mai, Sara spune ca rochia ei de vara e prea subtire, dar tata ii da jacheta lui de blugi. E prea mare, iar mainile ei sunt ascunse in maneci. Sara ramane pe patura in timp ce noi ne ridicam si ne asezam la rand in fata unui chiosc alimentar. Primesc o insigna de la un barbat si o pun pe tricou. E mare si rotunda. il intreb pe tata daca e foarte important faptul ca am iesit din Comunitatea Europeana. El zambeste.     - Nu cred ca eu sau tu am fost vreodata in Comunitatea Europeana.     Cumparam carnati prajiti pe gratar, sunt crocanti si putin arsi pe o parte, stam pe patura si ii mancam din farfurii de carton. Auzim muzica de pe scena, un barbat canta si aud cuvantul „pace", restul cuvintelor sunt acoperite de tobe si chitare. Sara scapa ketchup pe maneca jachetei de blugi a tatei, ii promite ca o s-o spele, promite sa curete petele acelea. Tata se multumeste sa zambeasca. Dupa ce terminam de mancat, ma insoteste in tufisuri, trebuie sa fac pipi. Trebuie sa am grija pe unde calc, multe frunze sunt umede deja si sunt mici baltoace imprastiate peste tot. Tata urineaza si el, isi indreapta penisul spre mine si zice:     - O sa fac pipi pe tine, o sa fac pipi pe tine.”