Cu un pas prea departe

Descriere

O casnicie fericita. Un fiu superb. Un camin perfect. Atunci ce anume o face pe Emily Coleman sa se trezeasca intr-o dimineata si sa-si schimbe radical destinul, plecand de acasa si lasand in urma tot ce a construit? Intr-o Londra mai mult ostila decat prietenoasa, cu un nume nou, cu o profesie noua, dar cu aceleasi vinovatii si cosmaruri, Emily incearca sa se reinventeze si s-o ia de la capat. Insa nu poate scapa de fantomele trecutului, care continua sa o bantuie.  Si curand, va trebui sa se confrunte cu urmarile faptelor sale - o descoperire socanta care s-ar putea sa o impinga cu un pas prea departe... „O carte care te bantuie.“ - The Sun „Thrillerul psihologic al Tinei Seskis tine cititorul in suspans pana in ultima clipa.“ - US Weekly „Un roman zguduitor despre ce pret trebuie sa platim cand evadam din propria viata.“ - Kirkus Reviews Fragment: " Ma trezesc plangand, se pare ca n-am scapat de visele clin viata mea anterioara. Raman intinsa in pat, e prea devreme sa ma scol. Gasesc sub pat ziarul vechi cumparat din Crewe si ma cufund in Sudoku, atacand de data asta careul mai dificil, reusesc sa-l rezolv si ma simt oarecum multumita de mine, de parca ar fi cine stie ce realizare. Ma silesc sa merg la bucatarie sa mananc, dupa care fac lln dus si ma imbrac in vestimentatia reaccesorizata, sim-tindu-ma tot complexata. Nu arata tocmai cum trebuie, poate nu-i inca in stilul lui Cat, oricare ar fi el. Am o senzatie apasatoare cand ies din casa, insa, ca intotdeauna, ma simt ceva mai bine dupa ce parasesc locul ala. E asa o usurare ca nu ma stie nimeni aici, ca nu trebuie sa-mi fac griji ca ma arata cineva cu degetul si ma barfeste. Angel ml-a zis sa iau metroul pana la Covent Garden si de acolo w ijunge repede pe jos pana la Shaftesbury Avenue si nu mai trebuie sa schimb. Mi-a imprumutat un ghid de bu-hmar al orasului, asa ca azi ma simt mai sigura pe mine, stiu pe unde s-o iau. Metroul e de-a dreptul scarbos. in vagon miroase a ranspiratie — transpiratie proaspata de la baietii care se duc la birou, transpiratie veche de la oamenii care probabil ca au de-a face cu bai ca a mea, asa ca nu s-au mai spalat de mult, si transpiratie permanenta, patrunsa adanc in scaune de-a lungul zilelor, lunilor si anilor sl care se evapora acum prin actiunea valului de arsita ne-obisnuit din ultima vreme. Genul asta de transpiratie imi face cel mai mult greata, asa ca raman in picioare cu toate ca sunt scaune libere si ma tin de bara galbena, un pic deasupra unei maini bine ingrijite, de culoare inchisa, cu fluturasi in varful degetelor. Posesoarea mainii pare agitata — poate intarzie la serviciu asa ca isi bataie si vantura fluturasii, se tot uita la ceasul de la mana cealalta si bate incet din piciorul drept, incaltat in niste pantofl tare frumosi, parca pentru a comanda trenului sa go-neasca si mai tare prin tunelul negru. Caut un internet cafe ca sa-mi completez CV-ul. Trebuie sa-mi trec noua adresa, noul numar de telefon si noul nume mai scurt. Ma frustreaza ca n-am acces la internet si regret ca la magazinul de telefoane am insistat sa cumpar cel mai ieftin model, mai bine il ascultam pe vanzatorul ala de treaba in loc sa ma port ca o clienta nesuferita. Resimt imposibilitatea de a intra pe Google ca pe o noua pierdere, o noua absenta, asa ca ma decid pe loc ca, daca o sa-mi gasesc repede o slujba, n-am incotro, va trebui sa sparg niste bani ca sa-mi iau laptop sau un telefon din ala scump, conectat la internet. Pacat ca nu pot sa-l intreb pe Ben, el ar sti sigur ce-mi trebuie. imi iau gandul. Nu am cum sa-l intreb. Nu dau peste niciun internet caf, credeam ca o sa fie usor, asa ca opresc niste trecatori ca sa-i intreb, insa nimeni nu stie, cei mai multi n-au nevoie de-asa ceva, doar au internet la ei acasa si la serviciu, sunt conectati la restul lumii. O las balta si incep sa bat strazile la plare, cautand aiurea, fara directie, cu plansul iar in gat, pana cand vad niste fete cu parul nepieptanat, murdar, si cu piercing in nas, purtand fuste scurte, ca de majorete, cu colanti si tenisi in picioare. Cu toate ca nu ma simt in stare, le intreb pe ele, si desi ele vorbesc engleza foarte prost, stiu unde e un internet cafe si ma trimit inapoi spre Leicester Square. "