Taramul magicianului (Seria Magicienii, partea a III-a)

Descriere

Taramul magicianului. Seria Magicienii, Volumul III Quentin Coldwater a pierdut totul. A fost gonit din taramul magic Fillory si acum, dupa ce s-a ratacit si a ramas fara prieteni, se intoarce unde a inceput intreaga poveste: la Colegiul de Magie Brakebills. Dar trecutul lui e gata sa iasa din nou la suprafata… Barierele magice ale tinutului Fillory care il aparau de barbarii din Nord sunt pe cale sa cedeze. Pentru a salva iubita lor lume de la distrugere, Eliot si Janet, Regele si Regina din Fillory, trebuie sa porneasca intr-o ultima misiune plina de pericole. Aventurile lui Quentin il poarta din Antarctica pana in Olanda plina de magie, unde reintalneste vechi prieteni. Dar toate drumurile duc inapoi la Fillory, unde Quentin va readuce totul asa cum a fost sau va muri incercand.   Fragment din cartea "Taramul magicianului" de Lev Grossman:   “CAPITOLUL ZECE   Quentin nu mai auzise de nimeni care sa fi mers la Brakebills Sud in perioada de timp dintre toamna si primavara si nu era nici macar suta la suta convins ca puteau patrunde. Era posibil sa gaseasca colegiul inchis; poate ca Mayakovsky plecase sau se ascunsese, lasand locul impenetrabil. Daca se intampla una ca asta, magicienii ar fi trebuit sa-si schimbe imediat tehnica si sa se opreasca la una dintre bazele de cercetare non-magice de pe coasta, unde sosirea lor ar fi fost cel putin greu de explicat. S-au rasucit spre sol, pastrandu-si echilibrul cu aripile lor chinuite, pregatindu-se pentru momentul in care picioarele lor de pasari marine, cu degete lipite, aveau sa alunece pe suprafata tare a unui dom invizibil, insa clipa a intarziat sa apara. Aparent, Maykovsky considera ca opt sute de kilometri de pustiu antarctic era o aparare suficienta impotriva spargatorilor. Pasarile au aterizat pe acoperisul plat al unuia dintre turnuri si au redevenit oameni. Quentin se gandea ca ar fi fost mai bine sa-l lase pe Mayakovsky sa-i gaseasca, decat invers - nu voia sa-l sperie pe batranul magician si sa-l forteze sa-si demonstreze puterile magice letale, de aparare. Astfel, au incercat sa faca cat mai putin zgomot in timp ce au coborat scarile. Prima oara s-au oprit la spalatorie, de unde au sustras doua robe cu emblema Brakebills Sud: nuditatea incepuse devina iar o problema urgenta. Locul parea ca interzis. Se simtea ca si cum ar fi vanat minotaurul in labirint. Quentin si-a trecut alene o mana peste un zid. Piatra neteda era rece si lipicioasa de la umezeala ce se tragea in urma vrajilor de incalzire.  Mirosul semana cu cel din pivnitele mucegaite si-i aducea aminte de ultima oara cand se aflase acolo, cand studiau tacuti timp de optsprezece ore pe zi, urmand regula stricta a lui Mayakovsky.”