In fiecare zi, Dumnezeu se roaga la mine

Descriere

Dumnezeu se roaga la Chris Simion nu invers nu numai pentru ca e ingerul Lui nedisciplinat, nu pentru ca e creatia Lui care se revolta, ci si pentru ca o roaga sa nu vrea altceva decat pe El. Daca mai suntem capabili sa primim surprize, fragila Chris Simion va fi una dintre ele nu doar in teatru ci si in literatura. - Mircea Ghitulescu, scriitor O scriitoare cu un talent extraordinar si un artist cu o propunere regizorala originala, profunda, neobisnuita. Un om conectat la univers, un om al unei Ere care ar putea incepe! - Catalina Buzoianu, regizor Cris, copilul Poet si-a cladit o Persoana cu ferestre mari, deschise larg. Luminate. Zic sa privim atent. Sigur invatam ceva sau reinvatam, ceea ce ar fi chiar mai mult. - Marcel Iures, actor Un pui de Cioran in fusta lunga si neagra. - George Pruteanu, critic literar Citindu‑ti cartea, am tras si eu o concluzie: Vrei sa fii fericit? Daca esti pregatit sa suferi, iubeste! Chris Simion… nu esti cumva o reincarnare a mea? - Florian Pittis, cantaret si actor   O scriitoare cu un talent extraordinar si un artist cu o propunere regizorala originala, profunda, neobisnuita. Un om conectat la univers, un om al unei Ere care ar putea incepe! - Catalina Buzoianu, regizoare   Sunt convins ca din tristete s‑a nascut o mare scriitoare, un important regizor. O parte din sufletul meu de tatic‑prieten ii apartine inca de pe vremea adolescentei ei. Te sarut, Chris, cu dragoste! - George Mihaita, actor Fragment din volumul "In fiecare zi, Dumnezeu se roaga la Mine" de Chris Simion:   „Ploua. In fiecare picatura e o viata. Vine de sus... COBOARA, Coboara, coboara... si... se izbeste, se sparge, se-mprastie, se evapora si dispare. Fara sa lase vreo urma. Ca si cand n-ar fi existat. Ramane doar zgomotul. Zgomotul de ploaie. Uneori solemn, sublim, sacru. Alteori simplu, monoton, dar spectaculos. Niciodata banal! Niciodata indiferent! Fiecare ploaie spune ceva. Urla ceva! Ati ascultat „Riders on the Storm"? Il ploua Doors. Il picura Jim Morrison. Acelasi sunet pe care il am in ochi, in unghii, in par, in coapse. Valurile se ploua de stanci. Stancile se ploua de ploaie. Ploaia se ploua de tarm. Tarmul se ploua de mine. Eu... o picatura, una dintre miile de picaturi, in cadere. Numai ca eu cand ma apropii de abis... nu urlu. Eu, cand ma apropii de abis, ma nasc o alta picatura, lasand picatura ce-am fost sa rada de voi.  De cate ori te-ai intalnit cu moartea? Poate ca in fiecare zi sau poate ca niciodata! Si daca te-ai intalnit, cand ti s-a parut cel mai aproape de tine? Dimineata, la pranz sau seara? si atunci cand te-ai intalnit te mai gadilai in talpi? Sau iti rodeai unghiile? Moartea era asa cum ti-ai inchipuit-o? Era albastra, alba sau neagra? La tine a fost rosie? Te-a dezamagit vreun pic? Era confuza, se intimida, era brutala sau tandra? Sa fie moartea tandra? Ce absurditate! Mi se ridica parul cand ma gandesc! I-ai vorbit mortii? I-ai zambit? Ai acuzat-o? Ai palmuit-o? Ai scuipat-o sau ai calcat-o in picioare? Ai luat-o de brat sau ai sarutat-o? Dar daca nu te-ai intalnit pana acum niciodata cu moartea, nu-ti pare rau? Nu ti se pare ca-ti lipseste ceva? Ceva de care n-ai avut parte. Cred ca este atat de trist sa nu te intalnesti cu moartea.”