Cronicile din Narnia I. Nepotul magicianului

Descriere

Digory Kirke si Polly Plummer nici nu ajung sa se cunoasca bine cand, pe neasteptate, pornesc in cea mai spectaculoasa aventura a vietii lor. Obligati de unchiul Andrew sa ia parte la experimentul lui magic, cei doi copii ratacesc pe taramuri dintre cele mai stranii, stapanite de forte malefice insetate de putere. Dar cand deznadejdea isi face simtita prezenta, cantecul miraculos al leului Aslan da nastere unei noi lumi, Narnia, unde imposibilul devine posibil, iar bunatatea si iubirea sunt rasplatite insutit.     Fragment din romanul "Cronicile din Narnia Vol.1: Nepotul magicianului" de C.S. Lewis:     “— Si cu asta, zise Aslan, Narnia a fost intemeiata. De-acum incolo, trebuie sa ne-ngrijim sa ramana un loc sigur. Pe cativa dintre voi o sa mi-i fac sfetnici. Apropie-te, tu, Piticule-sef, si tu, Zeu al raului, si tu, Stejarule, si tu, Bufnitoiule, si voi, Corbilor, si tu, Elefantule. Trebuie sa vorbim. Fiindca desi lumea noastra inca n-a-mplinit cinci ore, avem deja un rau care-a patruns in ea.     Creaturile pe care Leul le numise se apropiara de el si pornira impreuna spre rasarit. Ceilalti incepura sa vorbeasca, spunand lucruri precum: „Ce-a zis c-a patruns in lumea noastra?" „Un Hau." „Ce-i ala Hau?" „Ba nu, n-a spus Hau, a spus Tau." „Pai bine, si asta ce e?"     — Uite ce-i, ii zise Digory lui Polly, trebuie sa ma duc dupa el. Dupa Aslan - ma rog, dupa Leu. Trebuie neaparat sa vorbesc cu el.     — Dar crezi ca putem? intreba Polly. Eu, una, n-as avea curaj.     — Eu trebuie sa am, spuse Digory. E despre mama. Daca exista cineva care sa poata sa-mi dea ceva care s-o ajute sa se faca bine, el e.     — Vin si eu cu voi, zise Vizitiul. Imi place nevoie mare cum arata ala. Plus ca nu cred sa sara alelalte jivine pe noi. Plus ca vreau sa-i spun vreo doua lu' Capsunel.     Prin urmare, cei trei pasira semet - sau pe cat de semet putura - spre liota de animale. Creaturile erau atat de prinse cu vorbitul intre ele si cu imprietenitul, incat nu-i observara pe cei trei oameni pana cand ajunsera foarte aproape; de asemenea, nu-l auzira pe unchiul Andrew, care tremura pe loc ceva mai departe, in cizmele lui cu tinte, si striga (dar nici pe departe din rarunchi):     — Digory! Intoarce-te! Intoarce-te imediat, cand iti spun. N-ai voie sa mai faci niciun pas.”