O lume se destrama

Descriere

Printre cei cu care imparte gloria tribului, Okonkwo este privit cu admiratie si incredere. El e un luptator puternic, are trei neveste, fii si fiice care sa-i duca stirpea mai departe si indrazneala care-l ajuta sa tina piept oricarei nenorociri. Soarta il loveste insa la o sarbatoare, cind, fara sa-si dea seama, omoara un baiat din acelasi neam. Urmind legile stramosilor, Okonkwo pleaca alaturi de familia sa in exil timp de sapte ani, sapte ani in care-si rumega minia si sperantele, in care-si vede copiii crescind, in care-si pregateste rabdator revenirea. La intoarcerea pe paminturile neamului, lucrurile nu mai sint la fel. Glorioasa memorie a zeilor e stearsa de aparitia dumnezeului unor straini: oamenii albi. In fata acestei amenintari necunoscute, micile dusmanii ale tribului palesc, zeii Igbo isi aduna poporul la arme, iar Okonkwo simte mindria luptatorului de altadata facindu-i inima sa-i tresalte in piept. Fragment din roman: "Ikemefuna traia in casa lui Okonkwo de trei ani si batranii din Umuofia pareau sa fi uitat de el. Crescuse repede, ca o tulpina de ignama in sezonul ploios, si era plin de seva. Fusese cu totul absorbit in viata noii sale familii. Se purta ca un frate mai mare cu Nwoye, si parea sa fi suscitat de la bun inceput in sufletul lui un nou entuziasm, il facea sa se simta matur, caci nu-si mai petreceau serile in coliba mamei sale, tinandu-i companie in timp ce gatea, ci stateau cu Okonkwo in obi, sau il priveau cum tragea vin de palmier pentru masa de seara. Nimic nu-i facea mai multa placere lui Nwoye acum decat sa fie trimis de mama sa ori de una dintre celelalte sotii ale lui Okonkwo sa faca vreo munca grea de barbat, sa sparga lemne sau sa zdrobeasca igname. Cand unul dintre fratii sai mai mici venea sa-i transmita o astfel de insarcinare, Nwoye se prefacea suparat si mormaia cu voce tare ceva despre femei si necazurile pe care le aduc.  Okonkwo era in sinea sa multumit de transformarea fiului sau, si stia ca aceasta se datora influentei lui Ikemefuna. Dorea ca Nwoye sa devina un barbat puternic, capabil sa conduca gospodaria tatalui sau dupa ce acesta va muri si se va alatura rudelor disparute. Dorea ca el sa devina un om bogat, sa aiba hambarul destul de plin incat sa poata oferi ofrande stramosilor la rastimpuri regulate. Se bucura de fiecare data cand il auzea pe Nwoye bodoganind impotriva femeilor. Era un semn ca va reusi, cu timpul, sa-si tina in frau femeile din familie. Indiferent cat de bogat era un barbat, daca nu era in stare sa-si conduca femeile si copiii (dar in special femeile), nu era un barbat adevarat. Era ca barbatul care avea zece sotii si care nu avea destula supa pentru foo-foo. Asa ca Okonkwo ii convingea pe baieti sa vina sa stea cu el in obi, si le istorisea povesti despre pamant, povesti barbatesti despre violenta si varsari de sange. Desi stia ca era un lucru pozitiv sa te porti barbateste si cu brutalitate, lui Nwoye continuau sa-i placa povestile pe care obisnuia sa le spuna mama sa, si pe care, fara indoiala, continua sa le spuna fratilor lui mai mici. Erau povesti despre broasca testoasa si vicleniile sale, despre pasarea eneke-nti-oba care provocase lumea intreaga la un concurs de lupta, si care a fost doborata in final de pisica. Isi aducea aminte povestea pe care mama sa o spunea adesea, despre cearta de demult dintre Pamant si Cer, si cum a oprit Cerul ploile, timp de sapte ani, pana cand campurile se uscasera, iar mortii nu mai puteau fi ingropati fiindca sapaligile se rupeau in Pamantul tare ca piatra. In cele din urma Vulturul a fost trimis sa implore Cerul, sa-i inmoaie inima cu un cantec despre suferintele fiilor oamenilor. De fiecare data cand mama lui Nwoye canta cantecul, acesta se simtea purtat in acele locuri indepartate din ceruri, unde Vulturul, emisarul Pamantului, canta ca sa se indure Cerul. In cele din urma Cerului i se facu mila, si ii dadu Vulturului niste stropi de ploaie inveliti in frunze de taro. Dar in timp ce zbura inapoi acasa, ghearele sale mari au strapuns frunzele si ploaia a cazut asa cum nu mai cazuse niciodata. Atat de tare il ploua pe Vultur, incat acesta nu s-a mai intors sa transmita mesajul, ci a zburat catre un tinut indepartat, unde a zarit un foc. "