Credință și rațiune. Dialoguri, contradicții, împăcări

Descriere

Interlocutorii alesi de Mihail Neamtu – fie ei romani sau de alte neamuri – sunt personalitati de formatie teologica sau intelectuali cu vast exercitiu umanistic. Cartea nu ascunde un manual, nici un tratat si cu atat mai putin un catehism sau un demers prozelitistic. Ea isi tine fagaduiala afisata pe coperta: un sir de dialoguri vii intre oameni care nu asupresc inteligenta cititorului cu imperative dogmatice, preferand sa-si defineasca mult mai discret propriul credo, in normala desfasurare a drumului printre lecturi, experiente, pozitionari conceptuale si chestionari de sine. Raportul credinta – ratiune include, transcende, se divide, accepta rand pe rand controversa, concilierea si telescopajul critic. Oricine a reflectat, traind o cautare religioasa, ori a cautat raspunsuri la intrebarea «pe ce cale Il putem cunoaste mai bine pe Dumnezeu» se va regasi aici, redescoperindu-si simultan intuitiile si deceptiile, dar si momentele fericite sau temeiurile de acum asumate - Teodor Baconschi Fragment din cartea "Credinta si ratiune" de  Mihai Neamtu "Aveati un „antivirus" pentru acest tip de mesaj?  Greu de spus. Ion Frunzetti venea asupra mea cu o autoritate profesionala in care nu banuisem acest filon. Fapt e ca ceea ce am citit, nu m-a incantat. N-am avut o reactie asemanatoare cu cea provocata de cartile lui Evdokimov, de pilda. Dar dupa aceasta intalnire a intrat pe fir un alt „mijlocitor", o fata, de data aceasta: Georgine (Zucky) Dobrozemsky, cu care, in studentie, fusesem gata sa ma insor. Fata aceasta venea din Timisoara, unde existase, in perioada interbelica, un foarte activ cerc de antropozofie. Zucky era o natura intensa, o combinatie spectaculoasa de sange polonez, maghiar si romanesc. Era pasionata. de Rudolf Steiner (1861-1925). Pana intr-atat, incat daca nu vorbeam cu ea despre antropozofie, cadea conversatia. Eram insa indragostit si m-am straduit sa fiu la inaltimea informatiei ei. M-am pus pe citit Steiner, o intreprindere sinucigasa cand vezi ca operele lui complete numara peste 300 de volume, inclusiv conferintele aparute post-mortem. In raport cu teozofii, Steiner aparea ca un autor special. Era mult mai cultivat, incepuse ca editor al lui Nietzsche, si al lucrarilor stiintifice ale lui Goethe (pentru editia jubiliara), era un universitar . S-a dovedit Si un arhitect onorabil. A creat un soi de „dizidenta" la teozofie si a fondat o scoala proprie, „antropozofia", inca foarte raspandita si astazi. Pe fondul acestor lecturi - care, admit, ma pusesera pe ganduri - l-am intalnit apoi pe George Balan."