Bonjour tristesse

Descriere

Romanul care a rascolit destinele unei generatii si care a scandalizat societatea franceza la jumatatea secolului trecut, Bonjour tristesse s-a vindut in peste doua milioane de exemplare si a fost tradus in douazeci de limbi.   Bonjour tristesse urmareste peripetiile unei adolescente care incearca sa inteleaga si sa controleze lumea din jur. Cecile isi petrece vacanta de vara la tarmul Mediteranei, impreuna cu tatal ei si cu iubita acestuia, Elsa, o tinara frivola, ahtiata dupa viata mondena, cu care fiica se intelege excelent. Dar lucrurile se complica atunci cind in vizita soseste Anne, veche prietena a mamei raposate, o femeie stilata, culta, responsabila, de care tatal ei se indragosteste nebuneste si cu care decide sa se casatoreasca. Desi o admira pe Anne, fata de numai 17 ani isi vede amenintata viata usuratica, palpitanta si voluptuoasa, asa ca tese impreuna cu iubitul ei, Cyril, o intriga amoroasa prin care Anne sa decada in ochii tatalui si Elsa sa revina in viata acestuia. Cartea a fost ecranizata de trei ori, versiunea cea mai cunoscuta fiind cea din 1958, in regia lui Otto Preminger, cu Deborah Kerr, David Niven si Jean Seberg in rolurile principale.   „Romanul care a deschis calea catre o societate mai toleranta, una dintre senzatiile literaturii secolului XX.” (The Daily Telegraph)   „Nu-mi judec niciodata personajele. Spun uneori ca unul e simpatic, ca-i gay ori ca-i plicticos. Singura moralitate care trebuie sa conteze pentru un scriitor este aceea a esteticii sale.” (Francoise Sagan) Fragment din roman: "Am spus-o atat de incet incat fie nu m-au auzit, fie nu au vrut sa ma auda. A doua zi de dimineata, ma aflam in fata unei fraze de Bergson. Mi-au trebuit cateva minute ca sa o inteleg: „Orice eterogenitate am putea afla initial intre efect si cauza, desi departe de a fi o norma de conduita ce ne-ar purta inspre temeiul lucrurilor, ne-am putut dintotdeauna simti inspirati de a iubi umanitatea doar intrand in contact cu principiul generator al speciei umane". Am repetat fraza aceasta, mai intai incet, ca sa nu ma enervez, apoi cu voce tare. Mi-am lasat capul in maini si am privit-o cu atentie. In cele din urma, am inteles-o si m-am simtit la fel de rece, de neputincioasa ca atunci cand am citit-o prima oara. Nu puteam sa continui asa; m-am uitat la randurile urmatoare cu aplecare si bunavointa si deodata ceva s-a starnit in mine, ca suflarea unui vant ce m-a aruncat pe pat. M-am gandit la Cyril care ma astepta in golfuletul auriu, la leganarea lina a barcii, la gustul saruturilor noastre si m-am gandit la Anne. M-am gandit la ea in asa fel incat m-am ridicat in capul oaselor, cu inima batand, spunandu-mi ca era stupid si monstruos, ca nu eram decat un copil rasfatat si lenes si ca nu aveam dreptul sa cuget astfel. Si am continuat, impotriva mea, sa reflectez: ca ea era daunatoare si periculoasa si ca trebuia indepartata din calea noastra. Imi aminteam de acea masa din ajun, pe care o luasem strangand din dinti. Ranita, invinsa de ranchiuna, un sentiment care ma facea sa ma dispretuiesc, sa ma ridiculizez... da, asta era ceea ce ii reprosam lui Anne; ma impiedica sa ma iubesc pe mine insami. Eu, atat de natural facuta pentru fericire, amabilitate, nepasare, intram din pricina ei intr-o lume de reprosuri, de constiinta vinovata, in care eu, deloc priceputa la introspectie, ma pierdeam pe mine insami. Si ce-mi aducea ea? I-am masurat forta: il dorise pe tatal meu, il obtinuse, si avea sa faca din noi treptat sotul si fiica lui Anne Larsen. Adica oameni cizelati, bine educati si fericiti. Pentru ca ne facea fericiti; simteam perfect cu cata usurinta noi, fiinte schimbatoare, am ceda atractiei de a fi condusi, lipsiti de responsabilitate. Anne era mult prea eficace. Tata deja se rupea de mine; fata aceea rusinata, felul in care-si ferise privirea la masa ma obsedau, ma torturau. Imi aminteam cu lacrimi in ochi de toate complicitatile noastre, de rasul nostru cand ne intorceam in zori cu masina pe strazile Parisului scaldate intr-o lumina laptoasa. Toate astea luasera sfarsit."