Tabara
Descriere
Recompensata cu Medalia Newbery si cu National Book Award for Young People’s Literature, cartea lui Louis Sachar e o poveste despre destin care ridica o intrebare esentiala: in ce masura iti faci singur norocul? In urma unei neintelegeri, Stanley Yelnats e trimis in tabara de corectie Lacul Verde. Baietii obraznici care ajung acolo trebuie sa sape zi de zi cate o groapa – pentru a-si modela caracterul, asa le spune directorul taberei. Pe masura ce lacul secat e impanzit de gropi, Stanley afla tot felul de lucruri despre el insusi, despre adevarata menire a taberei si despre motivul pentru care a ajuns acolo. Recompensata cu Medalia Newbery si cu National Book Award for Young People’s Literature, cartea lui Louis Sachar e o poveste despre destin care ridica o intrebare esentiala: in ce masura iti faci singur norocul? In urma unei neintelegeri, Stanley Yelnats e trimis in tabara de corectie Lacul Verde. Baietii obraznici care ajung acolo trebuie sa sape zi de zi cate o groapa – pentru a-si modela caracterul, asa le spune directorul taberei. Pe masura ce lacul secat e impanzit de gropi, Stanley afla tot felul de lucruri despre el insusi, despre adevarata menire a taberei si despre motivul pentru care a ajuns acolo. - See more at: http://www.editura-arthur.ro/carte/tabara97b#sthash.ZTzkfraA.dpuf Fragment din volumul "Tabara" de Louis Sachar: “Stanley isi implanta lopata in pamant. Groapa cu numarul 45. „Groapa numarul 45 e cea mai nasoala", isi spuse, dar stia bine ca nu e asa. Era mult mai puternic acum decat fusese la venire. Trupul lui se adaptase la caldura intensa si suporta bine conditiile vitrege din tabara. Domnul Sir nu-l mai chinuia acum. Dupa cateva saptamani in care il tinuse fara apa, lui Stanley i se parea acum ca primeste apa din belsug. Desi era bine sa-l aiba pe Zero ca ajutor, totusi i se parea ciudat sa stea degeaba si sa-l priveasca sapand. De multe ori statea in picioare langa el, apoi merge sa se aseze undeva prin preajma, mereu sub soarele fierbinte ale carui raze cadeau perpendicular pe ceafa lui. Era mai bine sa stea decat sa sape. Dar nu mult mai bine. La rasaritul soarelui, privi spre muntii indepartati din zare, incercand sa desluseasca „degetul lui Dumnezeu”, dar in ziua aceea abia daca se vedeau. I se paru ca careste totusi un pisc mai neobisnuit, dar nu parea asa impresionant, iar in cateva clipe totul disparu sub valul de praf de caldura prilejuit de inaltarea soarelui pe cer. Poate ca se afla undeva in apropiere de locul unde Kate Barlow il jefuise pe strabunicul sau? Daca acel capac pe care-l gasise era de la rujul ei, atunci sigur si ea haladuise odinioara prin partile astea. Zero trecu la sapat chiar inainte de pauza de pranz. Stanley sari afara din groapa, iar Zero intra in locul lui. - Bai Omu' Cavernelor, striga Strambul, sa-ti iei un bici! Daca sclavul tau pierde vremea, poti sa-l croiesti pe spinare. - Nu e sclavul meu, raspunse Stanley. Avem o intelegere, atata tot. - Tie-ti convine, zise Strambul inciudat. - A fost ideea lui Zero, nu a mea. - Ce, Strambule, nu stiai? intreba Raza-X care trecea pe langa ei. Omu' Cavernelor ii face o favoare lui Zero si-l pune la sapat, ca doar e bucuria lui sa sape. - Of, ce frumos din partea lui ca-l lasa pe Zero sa sape in locul lui, zise Caracatita, batjocoritor.”
