Viata acestui baiat. Memorii

Descriere

Aceste memorii despre copilaria din anii 1950, un adevarat clasic modern, ni-l prezinta pe tanarul Toby Wolff cand dur, cand vulnerabil, viclean si confuz. Despartiti prin divort de tatal si fratele lui, Toby si mama lui sunt permanent in miscare. In stradania de a dobandi o identitate si incredere in sine impotriva ostilitatii constante a unui nou tata vitreg, experientele prin care trece sunt in acelasi timp dureroase si comice, iar Wolff recreeaza cu maiestrie frustrarile, cruzimile si bucuriile adolescentei. Diferitele lui planuri – sa fuga in Alaska, sa masluiasca cecuri si sa fure masini – duc in cele din urma la un act de auto-inventie excesiva, care ii deschide o noua lume de posibilitati. Viata acestui baiat a fost ecranizata in 1993, in regia lui Michael Caton-Jones. In acest film, care a pastrat titlul original, rolul lui Tobias Wolff este jucat de Leonardo DiCaprio, cel al mamei sale, Caroline, de Ellen Barkin, iar cel al tatalui sau vitreg de Robert De Niro. Atat de limpede si de hipnotic... incat cititorului ii vine s-o descompuna si sa gaseasca un mod simplu de a explica de ce functioneaza atat de minunat. - The New York Times Aceste memorii extraordinare sunt atat de frumos scrise incat nu doar ca ne atasam de amintirile copilului Wolff, ci suntem si miscati de universalitatea experientei lui. - San Francisco Chronicle O opera de autentica maiestrie literara... cumplita si stranie ca Marile sperante, ireala si cruda ca Pasarea vopsita, amuzanta si transcendenta ca Huckleberry Finn. - The Philadelphia Inquirer Wolff scrie intr-un limbaj care este liric fara ornamentatii, isi defineste personajele cu trasaturi exacte si voci perfect acordate si creeaza suspans in jurul unor intamplari obisnuite, descoperind misterul dinauntrul lor. - Los Angeles Times Book Review Fragment din carte: "Ne-am petrecut Ziua Recunostintei la Chinook cu Dwight si copiii lui. Cu cateva seri inainte, ninsese. In vale, zapada se topise, dar inca acoperea copacii de pe pantele mai inalte, care aruncau o urma violet cand am ajuns noi. Desi era sfarsitul dupa-amiezii, soarele apusese deja in spatele muntilor. Copiii lui Dwight au iesit in intampinarea noastra. Cei doi mai mari, un baiat si o fata, ne asteptau la baza scarilor cand o fata cam de-o varsta cu mine a alergat la mama si a prins-o cu bratele de talie. Eram complet dezgustat. Fata era alba la fata si sfrijita , si, in spatele capului, avea o portiune fara par, de dimensiunile unui dolar de argint. A scos un sunet jos si aproape melodios cand a apucat-o pe mama, care, in loc s-o dea la o parte, a ras si a imbratisat-o la randul ei. — Ea e Pearl, a spus Dwight si a eliberat-o cumva pe mama din stransoarea ei. Pearl a privit spre mine. Nu a zambit, nici eu. Am mers in casa si i-am cunoscut pe ceilalti doi. Skipper avea un cap alungit, plat in spate si ascutit in fata, cu ochii apropiati si un nas lung si ascutit. Era tuns periuta. Skipper m-a privit cu o lipsa politicoasa de interes si si-a intors atentia catre mama, pe care a salutat-o cu o curtoazie grava, dar desavarsita. Norma a spus doar „Salut!" si mi-a ciufulit parul. Am ridicat privirea spre ea si, pana cand am plecat din Chinook peste doua zile, mi-am dezlipit-o de ea doar in timp ce dormeam si cand cineva se punea intre noi. Norma avea saptesprezece ani, era coapta si minunata. Avea buze pline si rosii, mereu parca un pic umflate, ca si cum abia s-ar fi trezit din somn, si miscari somnoroase, molatice. Cand se intindea, si o facea des, bluza i se departa un pic intre nasturi si lasa la iveala fasii laptoase din pantece. Avea cea mai alba piele din lume. Par rosu des, pe care si-l dadea somnoroasa de pe frunte. Ochi verzi, cu pete caprui. Folosea apa de levantica si mirosul vag dulce patrundea in caldura pe care o emana. Uneori, pur si simplu in joaca, fara sa se gandeasca, ma lua de umar si ma lovea usor cu soldul sau ma tinea strans. Daca Norma a observat privirea mea fixa, a socotit-o fireasca. Nu a parut niciodata surprinsa sau stanjenita de ea. Cand ni se intalneau ochii, zambea. Ne-am dus bagajele inauntru si am facut un tur al casei. Nu era cu adevarat o casa, ci jumatate din baracile unde fusesera incartiruiti prizonierii germani de razboi. Dupa razboi, baracile fusesera transformate intr-un duplex. O familie numita Miller statea intr-o parte, familia lui Dwight in cealalta, in trei dormitoare asezate fata in fata cu bucataria, sufrageria si camera de zi, despartite de un hol ingust. Camerele erau mici si intunecoase. Cu mainile incrucisate pe piept, mama le-a privit si a mimat entuziasmul. Dwight i-a simtit retinerea. A fluturat din maini si a explicat ca planuia sa renoveze. Mama nu s-a putut abtine si a facut si ea cateva sugestii, pe care Dwight le-a pretuit atat de mult, incat le-a adoptat pe toate pe loc. Dupa cina, mama a iesit cu Dwight sa se intalneasca cu niste prieteni de-ai lui. Le-am ajutat pe Norma si Pearl sa spele vasele, apoi Skipper a scos tabla de Monopoly si am jucat doua runde. Pearl le-a castigat pe amandoua pentru ca si-o dorea foarte mult. Ne privea banuitoare si ne recita regulile in timp ce inghitea din ochi mormanul ei din ce in ce mai mare de actiuni si bani. Dupa ce a castigat, ne-a spus tot ce gresiseram. "