Efemeride si alte povesti de psihoterapie

Descriere

In anticipata sa colectie de povestiri, Efemeride, renumitul psihiatru Irvin D. Yalom descrie lupta pacientilor sai – si lupta proprie – de a se impaca cu cele doua mari provocari ale existentei: cum sa duci o viata bogata in semnificatii si cum sa te impaci cu finalul inevitabil al acesteia. Efemeride este o lectura amuzanta, abraziva si, pe alocuri, socanta; este o asertiune incredibil de onesta despre dificultatile existentei umane, insa, de asemenea, o celebrare a unora dintre cele mai valoroase elemente ale unei vieti complete: dragostea, prietenia, familia. Avandu-l pe Yalom ca ghid, vom descoperi in aceasta carte nu doar cum sa ne facem ziua suportabila, ci semnificativa si, de ce nu, fericita. Irvin D. Yalom, este autorul prestigioaselor lucrari de psihoterapie The Theory and Practice of Group Psychotherapy – vanduta in peste 700.000 de exemplare –, Existential Psychotherapy si Inpatient Group Psychotherapy, al cartilor aflate la granita dintre fictiune si documentar, Privind soarele in fata, Darul psihoterapiei, Calaul dragostei si alte povesti de psihoterapiei, si Mama si sensul vietii si prezenta Efemeride, precum si al romanelor Plansul lui Nietzsche, Minciuni pe canapea, Problema Spinoza si Solutia Schopenhauer. Fragment din carte: "Eram perplex. Dupa cincizeci ani de activitate, crezusem c-am vazut tot ce se putea vedea, dar nu mai intalnisem o pacienta noua care, la intrarea in cabinet, sa-mi ofere o fotografie cu ea in floarea varstei. Si am fost chiar si mai deconcertat cand  aceasta pacienta, Natasha, o rusoaica corpolenta de vreo saptezeci de ani, m-a fixat cu privirea in timp ce ma uitam la fotografia unei frumoase balerine in pozitia arabesc, tinandu-si maiestuos echilibrul pe varful piciorului si ridicandu-si bratele  cu gratie. Mi-am intors privirea la Natasha, care, desi isi pierduse zveltetea, se indreptase spre scaunul ei cu gratia unei dansatoare.  Trebuie sa fi simtit ca incerc s-o regasesc in ea pe tanara dansatoare, pentru ca si-a ridicat barbia si a intors putin capul pentru a-mi oferi un profil perfect. Trasaturile Natashei se mai asprisera, poate de la prea multele ierni rusesti si de la prea mult alcool. Cu toate acestea, era o femeie atragatoare, desi nu la fel de frumoasa ca odinioara, m-am gandit in timp ce ma uitam din nou la fotografia cu Natasha tanara, un simbol al elegantei.  — Nu-i asa ca eram minunata? m-a intrebat timida. Cand am aprobat-o din cap, a continuat. Am fost prim-balerina la teatrul  La Scala.  — Intotdeauna te gandesti la tine la timpul trecut?  S-a tras inapoi.  — Ce intrebare nepoliticoasa, domnule doctor Yalom. E limpede c-ai urmat cursul de proaste maniere care e obligatoriu pentru orice terapeut. Dar — si s-a oprit sa se gandeasca — probabil ca asa stau lucrurile. Poate ca ai dreptate. Dar ce-i ciudat in cazul Natashei, balerina, e faptul c-am terminat-o cu dansul inainte sa implinesc treizeci de ani — adica acum patruzeci de ani — si c-am fost mai fericita, mult mai fericita dupa ce m-am oprit din dansat. —Te-ai oprit din dansat acum patruzeci de ani si totusi aici, astazi, ai intrat in cabinetul meu oferindu-mi o fotografie cu tine ca tanara dansatoare. Cu siguranta iti inchipui ca n-as fi interesat de Natasha de astazi?  A clipit de doua sau trei ori si apoi a privit in jur vreun minut, inspectandu-mi cabinetul.  —Te-am visat azi-noapte, a spus ea. Daca inchid ochii, inca te vad. Veneam sa te intalnesc si am intrat intr-o camera. Nu semana cu cabinetul acesta. Poate ca era la tine acasa si era plin de oameni, probabil sotia si familia ta, si aveam o sacosa mare de panza plina cu pusti si echipamente de curatare pentru acestea. Te vedeam inconjurat de oameni intr-un colt si te-am recunoscut din imaginea de pe coperta romanului tau despre Schopenhauer. N-am reusit sa ajung la tine si nici macar sa-ti intalnesc privirea. A mai fost ceva, dar asta-i tot ce-mi amintesc.  — Ah, si vezi vreo legatura intre vis si faptul ca mi-ai oferit aceasta fotografie? — Pustile inseamna penisuri. Am aflat asta dupa o indelungata perioada de psihanaliza. Psihoterapeutul meu mi-a spus c-am folosit penisul ca pe o arma. Cand ma certam cu prietenul meu, Serghei, prim-dansator in cadrul companiei si, mai tarziu, sotul meu, ieseam in oras, ma imbatam, gaseam un penis, orice penis — mi-era indiferent al cui — si faceam sex ca sa-l ranesc pe Serghei si sa ma simt mai bine. Functiona intotdeauna. Dar pentru scurt timp. Foarte scurt timp. "