Regatul luminilor

Descriere

Trilogia Grisha cuprinde: Regatul Umbrelor • Regatul Furtunilor • Regatul Luminilor Capitala a cazut. Intunecatul conduce Ravka din tronul sau de umbre. Acum, soarta tarii depinde de fragila Invocatoare a Soarelui, de o iscoada cazuta in dizgratie si de ramasitele unei armate magice, candva mareata. Pornita in cautarea ultimului amplificator al lui Morozova, Alina incheie noi aliante si lasa deoparte vechile rivalitati. Pe masura ce afla secretele Intunecatului, descopera un trecut ce va schimba pentru totdeauna felul in care vede legatura lor, precum si puterea cu care e inzestrata. Numai pasarea de foc mai poate impiedica distrugerea Ravkai, insa prinderea ei ar putea sa o coste pe Alina viitorul pentru care lupta. "Alina este o marginala si asa ma simteam si eu cand eram mica. Isi doreste foarte mult sa apartina unui loc din lumea asta si din aceasta cauza face niste alegeri gresite. Am fost crescuta de bunicii mei intr-un loc straniu, unde nu prea intalneai copii. Casa lor se afla pe un deal si mai tot timpul eram lasata de capul meu. Cred ca ceva din senzatia aceea de izolare s-a strecurat si in descrierea Keramzinului (orfelinatul in care cresc Alina si Mal)." - Leigh Bardugo, pentru Entertainment Weekly "Eleganta si fluiditatea stilului, impreuna cu acea lume imaginara desavarsita fac din Trilogia Grisha o piesa de rezistenta a genului fantasy." - RT Book Reviews Leigh Bardugo s-a nascut la Ierusalim, a crescut in Los Angeles si a absolvit Universitatea Yale. A lucrat in publicitate, jurnalism si, mai recent, s-a specializat in make-up si efecte speciale. In prezent, locuieste si scrie la Hollywood. Este membra a trupei Captain Automatic. De aceeasi autoare, la Editura Trei au aparut primele doua volume ale Trilogiei Grisha: Regatul Umbrelor si Regatul Furtunilor. Fragment din volum:     "— Porecla asta e interzisa, am spus eu, dar ei se uitau drept in fata, de parca as fi fost invizibila. O cheama Genya Safin si, fara ea, as fi fost in continuare prizoniera Intunecatului.     Nicio reactie. Insa am vazut ca se incordeaza doar la auzul numelui ei. Barbati in toata firea inarmati cu pusti, temandu-se de o fata cu cicatrici. Niste neghiobi superstitiosi.     — Pace, Sankta Alina, a spus Aparatul, apucandu-ma de umar si conducandu-ma prin galerie pana la camera lui de audiente.     Tavanul de piatra, cu vene de argint, era sculptat in forma de trandafir, iar pe pereti erau pictati sfinti cu nimburi aurii. Era probabil mana Fabrikatorilor, caci niciun pigment obisnuit n-ar fi rezistat in aerul rece si umed din Catedrala Alba. S-a asezat pe un scaun scund de lemn, facandu-mi semn sa iau si eu loc. Am incercat sa-mi ascund usurarea cand m-am asezat — ma epuiza pana si statul prea mult in picioare.     S-a uitat la mine, cercetandu-mi pielea pamantie si cearcanele intunecate.     — Sunt sigur ca Genya ar putea face mai mult pentru tine.     Trecusera peste doua luni de la batalia cu Intunecatul si inca nu ma refacusem complet. Pometii imi ieseau prin obraji, iar parul alb mi se subtiase atat de mult, incat imi plutea in jurul capului ca niste panze de paianjen. In cele din urma il convinsesem pe Aparat s-o lase pe Genya sa se ingrijeasca de mine in bucatarie, promitandu-i ca m-ar putea ajuta sa arat mai bine. Fusese primul meu contact cu ceilalti Grisha dupa cateva saptamani. Si ma bucurasem de fiecare clipa petrecuta cu ei, incercand sa aflu cat mai multe noutati.     — Face tot ce-i sta in putinta, am spus eu.     Preotul a oftat:     — Inseamna ca trebuie sa avem rabdare cu totii. O sa te vindeci in cele din urma. Prin credinta si rugaciuni.     M-a cuprins un val de furie. Stia foarte bine ca singurul lucru care ma putea vindeca era sa-mi folosesc puterea, dar, ca sa pot face asta, trebuia sa ies de sub pamant.     — Daca m-ai lasa sa merg la suprafata...     — Esti prea importanta pentru noi, Sankta Alina, iar riscul e mult prea mare. Tu nu te ingrijesti de siguranta ta, asa ca trebuie sa ma ingrijesc eu, a spus el, ridicand din umeri in chip de scuza.     N-am spus nimic. Jucam acest joc de cand fusesem adusa acolo. Aparatul facuse multe pentru mine. Fara el, niciun Grisha n-ar fi scapat din batalia cu monstrii Intunecatului. In plus, ne adapostise pe toti sub pamant. Dar, cu fiecare zi, Catedrala Alba semana mai mult cu o inchisoare decat cu o ascunzatoare.     Preotul si-a impreunat palmele:     — Au trecut cateva luni si tot n-ai incredere in mine.     — Bineinteles ca am incredere in tine, am mintit eu.     — Si totusi, nu ma lasi sa te ajut. Daca am avea pasarea de foc, totul s-ar putea schimba.     — David studiaza in continuare jumalele lui Morozova. Sunt sigura ca raspunsul se afla acolo.     Aparatul m-a tintuit cu ochii lui negri si sticlosi. Banuia ca stiam unde se afla pasarea de foc...”