Straniile si minunatele amaraciuni ale Avei Lavender

Descriere

O carte despre ce inseamna sa te nasti cu o inima care este tragic de umana. Generatii intregi ale familiei Roux au invatat lectia asta cu greu. Ca dragostea iti ia mintile. Se parea chiar ca dragostea nebuneasca era un drept din nascare al familiei, ceea ce arunca o umbra intunecata asupra celor mai recente progenituri ale familiei: gemenii Ava si Henry Lavender. Henry ramane mut mare parte din copilarie, iar Ava - in celelalte feluri, o fata absolut normala - se naste cu aripi de pasare. Intr-o incercare disperata de a deslusi motivul pentru care se nascuse asa, si simtind acut nevoia de a se integra in grupurile copiilor de varsta ei, Ava studiaza istoria familiei si se aventureaza in lume prea putin sau deloc pregatita pentru tot ce avea sa descopere. Fragment din cartea "Straniile si minunatele amaraciuni ale Avei Lavander" de Leslye Walton: "John Griffith se hotarase de mult in ceea ce o privea pe Emilienne Lavender. Iar John Griffith nu era genul de om care sa-si schimbe hotararea. Iar daca cineva l-ar fi privit cu atentie, ar fi ghicit ca sentimentele lui John Griffith pentru Emilienne Lavender erau mult mai puternice decat ura. Se vedea in felul in care o privea. La oficiul postal, in gradina ei, prin fereastra brutariei, cu obrajii murdari de faina si cu parul strans in coc la spate. De saptesprezece ani, prin venele lui John Griffith curgea pofta pentru Emilienne Lavender, de saptesprezece ani gingiile ii sangerau pentru ea. Se vedea in vinisoarele rosii din albul ochilor, in rosul care ii napadea in obraji. Se vedea in gelozia care ii ardea gatlejul ori de cate ori isi vedea fiul impreuna cu fiica lui Etnilienne, Viviane. John Griffith era un barbat manios si mandru, care nocotea ca merita mult mai mult decat ii daduse viata. Lucra ca sofer de livrari pentru o mica spalatorie chimica din Piata Pioneer. Mare parte din salariul amarat si-l cheltuia in vagaunile grele de fum de opium din cartierul chinezesc din Seattle. Asa ca, din 1925, de cand familia Lavender se mutase pe Aleea Piscului, sotia sa, Beatrix, facea menaj in case mult mai mari decat a lor. Fiul sau avea nevoie de trei ore pentru a-si livra ziarele. Doar prin munca grea depusa de Beatrix si Jack casa Griffith nu se prabusise. - Esti o dezarnagire, Jack, ii spusese odata John Griffith fiului sau. Intotdeauna ai fost. In acea clipa John si Jack stateau fiecare la cate capat al mesei de bucatarie. Jack se uita cum tatal infuleca alta bucata de prajitura de ciocolata. Beatrix avea de multe ori sa se gandeasca la ace clipa, dar nici fiul si nici sotul nu aveau sa-si mai aminteasca vreodata ca si ea fusese acolo."