In Patagonia

Descriere

„Intotdeauna mi-am dorit sa merg acolo”, spunea Bruce Chatwin in 1972, vazind o harta a Patagoniei. Doi ani mai tirziu ajungea in aceasta regiune a Americii de Sud, unde avea sa ramina mai multe luni. In urma acestei aventuri s-a nascut povestea care avea sa-l consacre ca autor de carti de calatorie. Plina de descrieri fascinante, de remarcabile farime de istorie si de intimplari de neuitat, In Patagonia a devenit bestseller inca de la publicarea sa in 1977. Bruce Chatwin ne poarta pe carari necunoscute, in cautarea urmelor unor vechi legende, a descendentilor imigrantilor galezi sau a cabanei construite de Butch Cassidy.   Cartea care a redefinit jurnalul de calatorie. - The Guardian   O carte ce merita sa stea pe acelasi raft cu Graham Greene, Somerset Maugham si Paul Theroux. - The New York Times Book Review Fragment din volumul "In Pantagonia" de Bruce Chatwin:   "Butch Cassidy nu a ucis niciodata vreun om. Totusi, prietenii erau ucigasi cu experienta; crimele lor il faceau sa aiba remuscari. Detesta faptul ca trebuia sa se bazeze pe excelentul tintas Harry Longabaugh, germanul din Pennsylvania cu ochi albastri, rai si un temperament mizerabil. A incercat sa mearga pe drumul drept, dar dosarul lui de la Pinkerton era prea voluminos, iar cererile sale de amnistie au ramas fara ecou. Fiecare nou jaf ducea la un altul si adauga alti ani la sentinta lui. Costurile au devenit de nesuportat. Se spune ca membrii bandei isi iroseau toti banii pradati pe femei si pe jocuri de noroc, dar acest lucru nu este intru totul adevarat. Cheltuiau bani si pe altceva foarte costisitor: cai. Ca sa comiti un jaf reusit, trebuie sa poti fugi rapid cu prada si jafurile lui Butch Cassidy depindeau de folosirea unor cai de rasa. Geambasul lui era un barbat pe nume Cleophas Dowd, fiul unor imigranti irlandezi din San Francisco, care urma sa devina preot iezuit si care a fost obligat, pe cand era copil, sa se umileasca in altar si in confesional. Imediat dupa ce a fost hirotonit, Dowd i-a speriat pe parintii lui si pe preoti trecand in goana pe langa ei calare pe noul sau cal de curse, cu revolvere la centura legata peste haina preoteasca. In acea noapte, in Sausalito, a avut placerea - o placere la care visase de mult - de a face ultima rugaciune pentru primul om pe care l-a impuscat. Dowd a fugit din California si s-a stabilit in Canionul Sheep Creek, Utah, unde crestea cai pentru banditi. Un cal de la Dowd era bun de vandut atunci cand calaretul putea sa tina o pusca in echilibru intre urechile calului si sa traga. Pentru viteza, cumpara cai din herghelia Cavendish din Nashville, Tennessee, costurile fiind suportate de clienti. Pe la 1900 s-au instituit legea si ordinea pana la ultima frontiera americana. Oamenii legii si-au adus si ei cai de rasa, putand astfel sa fie mai rapizi decat talharii, iar grupurile de crima organizata s-au ascuns in marile orase. Garda civila a golit ascunzatoarea de pe Brown's Hole; oamenii lui Pinkerton au ascuns patrule calare in vagoane de marfa, iar Butch si-a vazut prietenii murind in incaierari din carciumi, doborati de ucigasi platiti sau disparand in spatele gratiilor. O parte din banditi s-au inrolat in armata Statelor Unite si si-au pus talentele la dispozitie in Cuba si in Filipine. Numai el nu avea prea multe optiuni - fie sentinta grea, fie Argentina.”