Teatru
Descriere
"Se poate spune, fara exagerare, ca, in biruirea greutatilor de inceput ale teatrului romanesc si in dezvoltarea sa de-a lungul unei jumatati de veac, contributia lui Alecsandri a fost hotaratoare. El a dat limbii cursivitate si, firesc, a reusit, pentru intaia oara pana la Caragiale, sa restituie senzatia vorbirii autentice a oamenilor, potrivit cu starea sociala si profesiunea lor, sa caracterizeze prin dialog. Pe taramul constructiei, a experimentat o mare diversitate de genuri si forme teatrale..." (G.C. NICOLESCU) Cuprins: Chirita in Iasi sau Doua fete s-o neneaca • Chirita in Provintie • Despot-Voda • Postfata • Tabel cronologic • Aprecieri critice Fragment din volum: “BARZOI: Intelegi, cucoana, de ce ma aflu aici in Iesi, pe la ceasul aista, in loc de a horai boiereste la mosie... dupa obicei?... CHIRITA (tulburata): In... ta... leg. (In parte.) Imi vine iesin la inima. BARZOI: Potrivit ravasului ce ti-am scris din 15 a urmatoarei, anul 1844, am venit sa te umflu din Iesi, cu nepus in masa... Hai.... ca Brustur si Cociurla ne asteapta cu preotii... CHIRITA: Brustur si Cociurla!... scapatatii ceia?... niste razasi!.... Nu ti-i greu sa vorbesti, frate? BARZOI: Ian taca-ti gura cu fleacuri de-aiste... auzi cuvinte!... scapatati!... razesi!... da noi ce suntem? imparati cu steaua-n frunte?... scoborati cu harzobul din cer?... CHIRITA: Harzob sau neharzob... nu stiu... dar cat pentru familia lui Brustur si Cociurla... ma inchin cu plecaciune... razasi si alta nimica. BARZOI: Cucoana Chirita... sa stii d-ta ca razesii din ziua de astazi au fost cele mai mari familii in vremea veche. Ei au aparat tara si au scapat-o cu pieptul lor din mana dusmanilor, pentru ca pe atunci tot romanul era viteaz si tot viteazul era boier... boierit pe campul razboiului in fata Patriei intregi! CHIRITA: Ei! iar ai sa incepi cu litopisitu.... Ma rog, ajunga-ti... BARZOI: In sfarsit... vorba multa, saracie!... Brustur si Cociurla sunt feciori de oameni cu mosioarele lor, cu banisorii lor... CHIRITA: Cu vitisoarele lor... le stiu... BARZOI: Gospodari buni si nedatori cu nimic nimanui... intelesu-m-ai, cucoana?... nu-s datori nici c-o letcaie, pentru ca nu-si ridica nasul mai sus decat se cuvine... ca de-alde d-ta, care vrei sa te-nalti ca ciocarlia... si vii pin Iesi, cale de zece poste, ca sa-ti faci fetele de rasul lumii... si ca sa le gasesti barbati ca de-alde BONDICI si PUNGESCU... niste taraie-brau, ce sorb zestrele cu lingura... PUNGESCU (lui BONDICI): Aoleo! ne-a pocnitara in palarie. BONDICI (asemene): Ghiuju dracului!...”
