Povesti cu scriitoare si copii

Descriere

18 scriitoare autohtone care povestesc despre relatia lor cu scrisul si cu timpul dupa aparitia copilului. Svetlana Carstean • Adina Dabija • Ana Dragu • Domnica Drumea • Cristina Ispas • Luminita Marcu • Angela Marinescu • Stefania Mihalache • Ioana Morpurgo • Viviana Musa Augusto • Carmen Musat • Simona Popescu • Adina Rosetti • Miruna Runcan • Georgiana Sarbu • Simona Sora • Mihaela Ursa • Elena Vladareanu In volumul coordonat de Alina Purcaru, optsprezece poete, prozatoare si eseiste povestesc despre posibilitatea scrisului dupa aparitia copiilor: firesc, uman, cu autenticitatea si curajul confesiunii.Textele vorbesc despre transformari profunde, care au atins si scrisul, despre relatia cu lumea din jur, despre reusite si obstacole si nu in ultimul rind, despre forme de dragoste si atasament – fata de copii si fata de propriile carti. O scriitoare care este si mama e inevitabil pusa in fata un sir de decizii sensibile, iar Povesti cu scriitoare si copii aduce la suprafata optsprezece marturii despre incercarile de fiecare zi, in care scrisul a ramas o prezenta vitala, chiar si atunci nu a (mai) fost o prioritate. O carte a carei lectura va fi la fel de pasionanta pentru cititori si cititoare, pentru ca tema maternitatii este pusa in balanta cu cea a profesiunii: o dilema mai actuala ca oricind. Iar faptul ca este vorba despre cariera de scriitoare aduce un plus de atractivitate prin talentul si sinceritatea, uneori socanta, a celor 18 proze si eseuri. Ele vorbesc despre cum se confrunta si cum se articuleaza instinctul maternitatii cu instinctul scrisului. Despre alegeri, sacrificii si, nu in ultimul rind, despre acel echilibru al vietii pe care il aduce copilul. Si dau 18 raspunsuri la o intrebare banala: este mai greu sa fii scriitoare decit scriitor? - Gabriela Adamesteanu Despre impletirea dintre scris si maternitate, experienta cunoscuta direct, iar nu prin mediere culturala, marturisesc scriitoarele din volumul coordonat, cu luciditate mereu la pinda si cu subtila participare subiectiva, de Alina Purcaru. Poete, prozatoare, eseiste, critici literari (imposibil de gasit aici un echivalent feminin...), fiecare cu vocea-i specifica si experientele-i particulare, scriu aici firesc, uman, cu un curaj al confesiunii care, raminind totusi discreta, nu tine seama de inhibitii, tabuuri sau idei primite de-a gata. - Bianca Burta-Cernat Fragment din cartea "Povesti cu scriitoare si copii" "1. Cred ca soarele a rasarit undeva dincolo de zidurile camerei, dar nu mai vad nimic si nu-mi mai imaginez lumea de-afara, ce fac oamenii, in ce fel se misca, cum alearga si se-nghesuie in autobuze, cum se privesc furiosi. Doar aud. Stau aici, pe patul din Polizu, castanii sunt in floare, e un fel de parfum prin aer de la castanii astia, un parfum care intra discret printr-un mic geam deschis. In blocul de nasteri e liniste acum, n-am dormit toata noaptea, am primit cate un sedativ si un miorelaxant cam o data la doua ore, dar pleoapele mele nu si nu, nu-i vreme de dormit acum, hai mai bine sa stam treji sa vedem ce se-ntampla. Asistentele mananca un fel de salam si putina slanina, intinse pe o hartie rupta cred dintr-un atlas de geografie, nu stiu pe harta carei tari si-au asezat azi micul dejun, le vad prin usa intredeschisa, nu prea mai reactioneaza la gemete si chemari. E oricum un fel de liniste dupa multa agitatie, au fost cateva nasteri in timpul noptii, singurul lucru pe care-l fac ele acum e sa nu ma lase sa merg la baie de cate ori vreau. Ma supravegheaza drastic si mesteca. Cred ca nu e inca 6 dimineata, ghicesc lumina printre jaluzelele spitalului, soarele rasare totusi devreme acum, suntem in luna mai. 8 mai 1997. Nu stiu ce urmeaza, nici cand se va-ntampla ceea ce urmeaza. Nu am fost chiar singura de cand au venit zorii. Cocosii de pe Ianga casele vechi din Matache au cantat mereu, de cate ori a trebuit. A fost nevoie sa vin aici in noaptea asta ca sa descopar, fara sa-i vad, ca mai exista cocosi in orasul in care locuiesc. Nu inregistrez chiar tot ce e in jurul meu, selectez, la fel ca in situatiile de urgenta. Dar cocosii si castanii mi-au fost alaturi azi-noapte. O sa-mi fie alaturi in continuare, timp de cinci zile cat voi ramane in Polizu."