Cele mai frumoase aventuri ale lui Nils Holgersson cu gastele salbatice

Descriere

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura ...A fost odata un baiat. Avea cam paisprezece ani, par de culoarea canepii, era inalt si bine facut. Nu prea era bun de nimic, fiindca cel mai mult ii placea sa manance si sa doarma si cea mai mare placere a lui era sa ticluiasca mereu cate ceva. ...Spiridusul care statea acolo pe marginea cufarului nu era mai mare de-o schioapa. Avea o fata zbarcita, fara barba si purta un surtuc negru cu poale lungi, pantaloni pana la genunchi si o palarie neagra cu boruri largi. Era subtirel si fragil, cu dantele la gat si la marksete, cu catarame la pantofi si cu jartiere legate cu funda. ...Insa abia ce apucase sa inceapa, ca baiatul primi o palma atat de groaznica, incat i se paru ca ii plesneste capul in mii de bucatele. Zbura dintr-un perete in celalalt si in cele din urma cazu pe podea si ramase fara cunostinta. ...Ah, cat era de nefericit! Cat e lumea de mare, nimeni nu fusese vreodata la fel de nefericit ca el. Nu mai era om, ci doar un pitic vrajit. A inceput incet-incet sa Inteleaga ce inseamna sa nu mai fi om. ...Baiatul s-a infiorat pe spinarea gascanului. Locul acesta trebuia sa-l fi cunoscut. Era nu departe de casa parintilor sai, iar anul trecut fusese pastor de gaste acolo, dar vazut de sus, totul parea cu totul altfel. ...Daca doar trebuie sa am grija de gascan ca sa se intoarca nevatamat acasa, atunci o sa fiu din nou om. Ura! Ura! Ura! Atunci o sa fiu din nou om! ...Insa dupa ce au zburat o vreme pe deasupra padurii, baiatului i s-a parut deodata ca aude jos, pe pamant ceva scrasnind si gemand. Fireste ca s-a aplecat iarasi ca sa se uite. Avand un vant putemic in fata, gastele salbatice zburau acum nu prea repede, de aceea baiatul putea deslusi foarte bine pamantul de dedesubt. Fragment din cartea "Cele mai frumoase aventuri ale lui Nils Holgersson cu gastele salbatice" de Selma Lagerlof "Baiatul n-a fost mai putin ingrozit cand a bagat de seama ca Akka tocrnai pe aceasta insula cobora. - O, nu, o, nu! a strigat el. Nu-i asa ca nu aici vrem sa coboram? Insa gastele salbatice se lasau tot mai jos iar acum uimirea baiatului sporea necontenit intelegand cat de gresit vazuse lucrurile. Blocurile uriase de piatra nu erau altceva decat case. Toata insula era un oras; punctele sclipitoare, aurii erau felinare si ferestre luminate. Uriasul ce statuse pe varful insulei era o biserica, una cu doua turnuri, si toti rnonstrii marii si vrajitortil pe care crezuse ca ii vazuse, erau vapoare mari si barci ancorate de jur Imprejurul insulei. Pe partea aceasta dinspre uscat a insulei se ,aflau nave blindate de razboi, unele cu cosuri teribil de groase Indreptate inapoi, altele lungi si inguste care cu siguranta alunecau ca pestii pirin apa. Ce oras sa fie acesta? Da, baiatul isi putea da seama, fiindca vazuse multe nave de razboi. Toata viata ii fusese frica de vapoare, chiar daca nu avusese de-a face decat cu micile barci cu panze carora le daduse drumul sa pluteasca pe apa iazului din sat. Stia ca orasul acesta cu atatea vase de razboi, nu poate fi decat Karlskrona. Mai demult, bunicul lui fusese marinar pe o corabie de razboi si toata viata povestise zi de zi despre Karlskrona, despre docuri si despre toate cate se gaseau acolo. Aici baiatul se simtea ca acasa si se bucura ca poate vedea tot ce stia doar din povestiri. A zarit doar in treacat turnul si fortificatiile care inchideau intrarea in port si toate celelalte cladiri de pe chei, fiindca acum Akka se lasa in zbor pe unul dintre turnurile acoperite cu tigla ale bisericii. Baiatul nu apucase sa inchida achil nici cinci minute inainte de a se lasa sa alunece de sub aripa gascanului si de a cobori pe pamant tinandu-se de paratrasnete si de jgheaburi."