Logica si dreptul

Descriere

    Volumul de fata ofera, in traducere, o selectie de contributii pe teme de logica juridica datorate unor autori de prestigiu din diverse parti ale lumii. Textele sunt distribuite tematic pe sectiuni ce acopera principalele directii de analiza si reflectie din domeniu. 
     Fragment din volum:       „2. Norma ca lucru comunicat      Normele functioneaza ca factori ai convietuirii umane si astfel joaca un rol intersubiectiv. Ele joaca, de asemenea, un rol subiectiv sau autonom atunci cand functioneaza in constiinta oamenilor ca forte motivante ale actiunilor lor. In raport cu primul din aceste doua roluri ale lor, evident ca formularea lingvistica a normelor este indispensabila in procesul intercomunicarii umane, atunci cand in aceasta este vorba de norme. Relatiile dintre autoritatea ce edicteaza norma si subiectul obligatiei sau al dreptului prevazute de aceasta, precum si relatiile dintre autoritatile ierarhic organizate care edicteaza sau aplica legile sunt intotdeauna si relatii de comunicare lingvistica.     Dar chiar si atunci cand niste norme au doar o functie autonoma, se pune problema formularii si a comunicarii lor. O adecvata elaborare rationala chiar si a unor norme ce functioneaza autonom necesita formularea lor lingvistica. Numai pe aceasta cale pot fi ele supuse unei analize adecvate si edificatoare. In plus, nici chiar aceste norme nu se nasc intr-un vid social. Sunt si ele produse de diverse feluri de influenta sociala, inclusiv de influenta exercitata de educatie. Chiar si atunci cand se infatiseaza ca rezultate ale unor decizii morale individuale, traditiile sociale nu pot fi eliminate dintre temeiurile ce au dat nastere normelor.     Se poate spune, astfel, ca, in toate cazurile, comunicarea lingvistica prezinta insemnatate pentru norme. Orice comunicare lingvistica presupune insa anumite conditii prealabile. Intai, existenta unui limbaj conventional prin esenta sa; apoi, existenta unor purtatori materiali ai semnelor, care sa poate fi transmisi (produsi sau folositi) in mesaje. O rostire lingvistica reclama macar un minim de articulare - trebuie sa existe cel putin o dualitate de semne. Mai trebuie sa existe, apoi, un canal de comunicare care sa faca posibila aducerea semnelor transmise pana la destinatarul mesajului. Destinatarul trebuie sa fie capabil sa receptioneze fizic semnele si sa le perceapa, precum si sa le recunoasca drept semne ale limbajului relevant si sa le inteleaga pe baza bagajului sau lingvistic si a cunoasterii semnificatiei semnelor.”