Bacovia Blaga Botta - Audiobook

Descriere

Un audiobook aniversar, trei CD-uri, trei mari poeţi, înregistrări din Fonoteca Radio, cuprinse în intervalul de timp 1954-1973: G. Bacovia cu o înregistrare din 1954, Lucian Blaga (1960) şi Emil Botta (1967-1973). Fiecare CD este însoţit de propriul său studiu: Simona Popescu scrie „Enigmaticul Bacovia şi literatura pentru totdeauna”, Dinu Flămând – „Blaga în faţa vulcanului” şi Bogdan-Alexandru Stănescu, „Ce decapitat, ce crin inocent...” (analiză dedicată lui Emil Botta). Iată câteva fragmente din studiul pe care îl dedică Bogdan Ghiu întregului audiobook:„De două decenii deja, Editura Casa Radio nu numai că nu încetează să-și facă datoria, dar și-o și rafinează: valorifică patrimoniul radiofonic deja existent, adică redă trecutul, prezentului, și continuă să producă patrimoniu, altfel spus să pregătească «transmisia» prezentului spre viitor. Tradiția ca radiofonie, s-ar putea spune. În ceea ce privește poezia română, adică editarea vocilor poeților înșiși citindu-și, la un moment și în funcție, din păcate, de împrejurările adesea dramatice ale istoriei secolului al XX-lea, activitatea Editurii Casa Radio ar putea – și ar trebui – să provoace o schimbare de perspectivă – și chiar de paradigmă. În perfectă sincronie cu evoluția performativă, peste tot în lume, a înseși poeziei contemporane, tot mai preocupată de ieșirea din izolarea modernistmortificatoare a scrisului mut, adică scris, tipărit și sortit doar lecturii solitare, mentale, interiorizate, de la distanță (unii ar spune: burgheze), audiobook-urile cu vocea și scrisul marilor clasici ai poeziei române produse de Editura Casa Radio ne readuc la esența verbală, mai mult: vocală a poeziei. [...]Dacă «recităcerea» pare a fi mesajul secret al vocii lui Blaga, «truptura» ar putea constitui mesajul secret al vocii «Botta». În ceea ce-l privește pe Bacovia, îmi voi lua, din nou, îngăduința să mă citez: «nepatetic, netragic, distant, rece, neutru, tehnic, poetul, așa cum ni-l profilează vocea lui Bacovia, este un luptător de gherilă, un terorist întotdeauna absent de la locul faptei, oferind locul gol al autorului tuturor cititorilor și trăitorilor de poezie. Căci poetul este de fapt mut și numai poezia vorbește. Poetul, de fapt, nici nu există». Spuneți-vă poezia. Lăsați să vă fie spusă: nu se știe ce veți auzi. Redescoperiți poezia. Cineva vă vorbește. Dintotdeauna deja.” (Bogdan Ghiu, „Mesajele secrete din glasul poeţilor” – fragment).