William Wenton si Hotul de Luridium

Descriere

William Wenton este cel mai mare spargator de coduri din lume. Doar ca el inca nu o stie... William s-a intrebat mereu de ce familia sa si-a schimbat in mod neasteptat numele si adresa in urma cu opt ani, parasind Anglia pentru a se muta in Norvegia. Si ii e foarte dor de bunicul lui care a disparut in mod misterios chiar in aceeasi perioada. Abia dupa ce William reuseste sa decripteze Imposibilitatea, cel mai dificil cod din lume, isi da seama de pericolul care-l pandise din umbra in toti acesti ani. Pentru a supravietui, trebuie neaparat sa-si gaseasca bunicul cat mai repede si sa se foloseasca la maximum de talentul sau de spargator de coduri. William Wenton si hotul de luridium este o aventura plina de suspans intr-o noua lume fantastica. Bobbie Peers a creat un univers original, construit cu multa migala, dar si mult umor. Roman de debut, cartea a primit deja in 2015 un premiu important in Norvegia, Ark’s Children’s Book Award, o competitie cu traditie in care 10 000 de copii voteaza cea mai buna carte a anului.     Fragment din roman:       „S-au miscat repede in jos. O trapa solida de fier s-a inchis deasupra lor. Micul grup se cufunda in tacere, in timp ce liftul fantanii cobora tot mai jos si mai adanc in intuneric. William se intreba oare la ce adancime vor ajunge. Se uita la ceilalti. Tacerea era insuportabila, Simtea ca innebuneste daca nu spune ceva.     - Cum ramane cu Iscia? intreba el si se uita Goffman.     - Ce-i cu ea?     - Este in pericol?      - E in siguranta impreuna cu ceilalti.     Era clar ca Goffman nu avea niciun chef sa vorbea despre Iscia in clipele alea.     Fantana se zgaltai. S-au oprit si zidul din fata s-a deschis.     - Haide! spuse Goffman.     Laika fugi dupa el. Slapperton i-a facut semn William sa iasa din lift inaintea lui. Au inceput sa me grabiti de-a lungul unui coridor fara usi sau ferestre. Lui William i se infundasera urechile. Incerca sa inghita, dar nu avea niciun efect.     Dupa o vreme, s-au oprit in fata unei usi masive care semana cu cele din buncarele folosite in timpul atacurilor aeriene. Slapperton puse degetul mare pe un senzor din perete si usa se deschise.     - Bine ati venit, profesore Slapperton! spuse o voce care i se paru familiara lui William.      - Multumesc, Malin! spuse Slapperton si intra in incapere.      - Bine ati venit in departamentul Ultra-Secret al institutului! sopti Slapperton. Pe aici!     William se uita in jur si vazu ca erau inconjurati de aparate de toate formele si dimensiunile. Unele dintre ele aveau si placute mici. Degenerator, Micsorator, Compresor temporal, Fabrica de antimaterie. Urmandu-l pe Slapperton, trecura pe langa un butoi ruginit pe care scria Neria Turbina trecutului si acolo se oprira.     In fata se vedea o alta usa pe care scria „Spre trenul vacuum".     Slapperton isi ridica degetul mare catre senzorul din perete.     Nicio reactie."