Gregor pamanteanul

Descriere

Prima carte din seria CRONICI DIN SUBPAMANT Fanii seriei Jocurile Foamei vor fi placut surprinsi s-o descopere din nou pe Suzanne Collins in aceasta serie de romane pentru copii. In primul volum al seriei CRONICI DIN SUBPAMANT, Gregor, eroul principal, cade printr-un grilaj din subsolul blocului din New York in care locuieste si ajunge in intunecatul Subpamant, o lume stranie, populata de tot felul de fiinte fascinante si bizare. Aparent rezultatul unui accident, venirea lui Gregor pare a fi implinirea unei profetii vechi de sute de ani despre un erou menit sa salveze lumea din Subpamant. Initial reticent, Gregor invata sa-si asume menirea atat pentru a-i ajuta pe subpamantenii aflati in pragul unui razboi, cat si pentru a rezolva misterul disparitiei propriului sau tata. Gregor este un erou neobisnuit, ales sa fie razboinic, dar care intelege o lectie pe care ar trebui s-o stie toti copiii din lume si s-o aplice in viata de adult: un adevarat razboinic este cel care recurge la violenta doar cand nu mai are de ales, dupa ce a epuizat toate posibilitatile de rezolvare a conflictelor pe cale amiabila. Fragment din carte: "Gregor privea apa clipocind sub ochii lui si se tinea bine de liliac. Pret de o clipa, s-a simtit usurat ca scapase de sobolani, dar in curand a fost coplesit de frica de a despica aerul in viteza pe un liliac ranit. Boots il tinea atat de strans cu bratele de gat, incat abia putea sa respire, daramite sa mai si vorbeasca. Si, oricum, ce putea spuna lui Mareth? „Vai, imi pare tare rau pentru toata chestia de pe plaja?" Sigur, habar nu avusese de sobolani. Dar nu incercasera Subpamantenii sa-l avertizeze? Nu, vorbisera de pericol, dar nimeni nu mentionase clar sobolanii, in afara de gandaci. „Rau sobolan", spusese unul. Iar dupa aceea, vorbisera despre cat ar plati sobolanii, cand negociau cu Luxa. El si Boots ar fi putut fi vanduti sobolanilor, iar apoi ce s-ar fi intamplat cu ei? I s-a facut greata si a inchis ochii ca sa nu mai vada apa agitata. Imaginea carnagiului de pe plaja il obseda, asa ca a hotarat ca, pana la urma, era mai bine sa vada apa. Pe masura ce lumina focului se imputina, ii cuprindea intunericul. Cand a putut din nou sa zareasca lumina reflectata de valuri, a stiut ca se apropiau de Regalia. Pe doc astepta un grup de Subpamanteni. I-au luat repede pe Perdita, tot inconstienta, si pe liliacul ei, care sangera. Au incercat sa-l ia pe Mareth pe o targa, dar i-a gonit si a insistat sa-i ajute sa care liliacul lui inauntru. Gregor statea pe doc, unde-l impinsese Mareth la aterizare, dorindu-si sa poata disparea. Boots tacea acum, dar el ii simtea muschii inclestati de frica. Asa au trecut cincisprezece minute, poate douazeci. Nu-si dadea seama. — Sus! s-a rastit cineva la el si l-a vazut pe Mareth privind aspru in jos, la el. Taietura de pe frunte era bandajata, iar partea dreapta a fetei era vanata si umflata. — Revino-ti, Pamanteanule! i-a spus el aspru. Chiar crezuse ca tipul asta era timid, in urma cu cateva ore? Gregor si-a intins incet picioarele anchilozate si s-a ridicat. Mareth i-a legat strans mainile la spate. De data asta, nu mai exista nicio indoiala: era prizonier. Un alt paznic a venit langa Mareth si amandoi l-au escortat pe Gregor. Abia-si misca picioarele intepenite de frica. Ce aveau sa-i faca acum?  "