Cunoaste-l pe...Mihai Eminescu

Descriere

    Colectia "Romani celebri" s-a nascut din dorinta de a-i familiariza pe copii cu personalitatile remarcabile ale culturii si istoriei romanesti si de a-i inspira sa viseze ca pot schimba si ei, intr-o zi, lumea in care traiesc. Informatiile biografice capata, asemenea povestilor, un fir narativ captivant, iar personajele sunt urmarite, in "aventura" lor spre celebritate, de-a lungul intregii vieti. Ilustratii sugestive, frumos colorate, completeaza firul narativ, captivandu-i pe cei mici.     Volumul urmareste viata lui Mihai Eminescu, de la copilaria idilica petrecuta la Ipotesti, pana la ultimii ani impovarati de boala. Nu lipsesc aventurile alaturi de trupele de teatru ambulant, prietenia cu Ion Creanga si iubirea mistuitoare pentru Veronica Micle. O carte emotionanta, despre destinul celui mai important poet din literatura romana.     Fragment din volum:       “Ani de zbucium       Sa ne intoarcem insa la Viena, pe cand Eminescu era student. Nu avea nicio sansa sa fie primit sa-si dea examenele, asa ca, dupa doi ani petrecuti acolo, in 1874, Eminescu s-a intors in tara. S-a oprit la Iasi, la cenaclul Junimea, condus de Titu Maiorescu. Unde altundeva ar fi putut capata intelegere si ajutor, daca nu la scriitorii in a caror revista publicase deja cinci poeme? Emotionat, a citit la una dintre intalnirile cenaclului nuvela „Sarmanul Dionis", pe care Maiorescu i-a ales-o pe data pentru publicare in Convorbiri literare, considerand-o o adevarata capodopera.     Desi nu se lasa usor impresionat, Maiorescu a acceptat sa-l ajute cu o bursa, din partea societatii literare „Junimea". Incurajat, Mihai a plecat in Germania, la Berlin, unde a reluat cursurile de filosofie. N-au fost, insa, cele mai bune vremuri pentru el. Devenise morocanos, mereu nemultumit de cate ceva, plictisit aproape de viata studenteasca, pe care isi dorea sa o incheie cat mai repede. Cand Titu Maiorescu, care aflase ca urma sa fie ministru al invatamantului, i-a scris sa-si dea cat mai repede doctoratul, ca sa-l poata numi profesor la Universitatea din Iasi, Eminescu s-a lasat cu greu convins. Lucrand fara tragere de inima la lucrarea de doctorat, intr-o buna zi a hotarat sa se intoarca la Iasi.     Aici, a avut norocul sa primeasca postul de director al Bibliotecii din Iasi. Insa bucuria de a se afla din nou printre carti, cu suficient ragaz sa se afunde in lectura, i s-a spulberat dupa numai un an, cand postul i-a fost dat altcuiva. Ca sa-l imbuneze, Titu Maiorescu l-a numit inspector scolar, mai ales ca Eminescu pierduse si postul de profesor de limba germana la Institutul Academic: fusese un profesor sever, prea putin iubit, se pare, de elevii lui, care i-au grabit concedierea.”