Dictionarul machetatorilor marcilor postale romanesti
Descriere
Apărute la 1840 în Marea Britanie, într-un remarcabil spirit novator ce-și croia drum în conservatorismul tipic britanic, timbrele au avut rolul de a atesta plata taxelor poștale pentru corespondențele expediate. Spunem spirit novator pentru că în secolul al XIX-lea în insulele britanice au apărut telefonul, locomotivele și calea ferată, fotbalul și rugby-ul și, nu în ultimul rând, mărcile poștale. Toate acestea au cucerit și au schimbat lumea. Interesant este faptul că inventatorul mărcii poștale, Sir Rowland Hill, nu a intuit dezvoltarea pe care o va lua în timp colecționarea timbrelor. Întrebat, la scurt timp după apariția mărcilor poștale, despre acest lucru a răspuns foarte clar că nu vede niciun viitor pentru această îndeletnicire, de care se ocupă doar femeile care nu au ce face. Făcea referire la un anunț din presa britanică a acelor vremuri, prin care o anume lady căuta mărci poștale dezlipite de pe scrisori pentru … a-și tapeta budoarul! Viitorul l-a contrazis pe respectabilul inventator, căci la 1900 erau peste 1.000.000 de filateliști în lume.Faptul că marca poștală este în primul rând un vector de cultură explică dezvoltarea colecționării timbrelor. Prin grafică mărcile poștale aparțin artelor plastice, iar mesajul vizual pe care-l transmit așează timbrele în domeniul culturii.Cartea domnului Cristian Scăiceanu abordează în premieră în România domeniul designului de mărci poștale. Cu toate că este indiscutabil un domeniu artistic, machetarea timbrelor nu a constituit un subiect interesant pentru istoricii de artă pentru că nici artiștii nu au fost foarte tentați de acest domeniu. La rândul lor filateliștii au neglijat pe nedrept pe designerii care au machetat mărcile poștale. Așa se face că subiectul este puțin cunoscut. Volumul de față încearcă, într-un demers recuperator, să identifice și să prezinte designerii mărcilor poștale românești. În dicționar sunt prezenți artiști plastici consacrați și artiști ale căror nume nu sunt foarte cunoscute publicului larg. Pe lângă aceștia, printre realizatorii mărcilor poștale românești se numără arhitecți și scenografi.Constatăm cu satisfacție că mulți dintre realizatorii de mărci poștale sunt și machetatori de bancnote, monede și medalii. Dintr-un șir mai lung enumerăm pe Atanase Avramescu, Ludovic Bassarab, Ioana Bassarab-Starostescu, Alexandru Brătescu-Voinești, George Chirovici, Ștefan Constantinescu, Ion Dem. Demetrescu, Horațiu Dimitriu, Alexandru Ionescu-Iași, Ilie Mihăiescu, Ary Murnu, Costin Petrescu și Șerban Zainea. Unii, precum Șerban Zainea, Atanase Avramescu sau Ilie Mihăiescu, au fost chiar angajații Băncii Naționale a României, alții doar colaboratori.Volumul a reușit să acopere multe din petele albe care existau în domeniul machetării mărcilor poștale, dar fiind o lucrare de pionierat nu epuizează subiectul și trebuie privită ca o invitație pentru noi cercetări în acest interesant domeniu.„Dicționarul machetatorilor mărcilor poștale românești” este rodul unei asidue cercetări desfășurate de autor de-a lungul mai multor ani, în biblioteci și arhive. Lucrarea este un util instrument de lucru pentru artiști, critici și istorici de artă sau filateliști. Este o carte care se adresează tuturor celor care au fost atrași – unii mai mult, alții mai puțin, în copilărie, la adolescență sau la maturitate – de mărcile poștale.