Sa fim oameni

Descriere

Atat cat poate cuprinde scrisul si mintea omeneasca, Iovan Ianici (fost consilier in Ministerul Cultelor din Guvernul Republicii Serbia, membru al Uniunii Scriitorilor din Serbia, jurnalist etc.) incearca sa reconstituie viata Patriarhul Pavel al Serbiei, un patriarh al poporului, sarb, greu incercat. Istoria acestei carti este una foarte interesanta si merita cel putin amintita. Astfel, lucrarea, a ajuns ca manuscris in mainile celui a carui viata (protagonistul, desigur) se ceruse rostita—este una dintre constructiile literare ce incanta cand se rosteste, ori cand este citita astfel incat merita sa te lasi, blestemat de repetitie, judecatii celorlalti. Din prea multa smerenie, autorul a retinut manuscrisul o buna perioada de timp; dar cat era sa tina ascunsa faclia in intuneric, ferind-o de sezutul in obroc?Importanta randurilor cartii de fata dezvaluie cateva aspecte din viata sa privata, cea de dincolom — un dincolo de ochii publicului. Desi era un conducator (in calitatea sa de patriarh, de conducator spiritual, de presedinte al Sfantului Sinod), cum s-ar spune, nu-l deosebeai de ceilalti; isi repara singur hainele si incaltamintea, dar si unele lucruri ce se stricau prin locuinta patriarhala; calatorea mult cu mijloacele de transport in comun, fiind prezent in mijlocul celor pe care ii iubea atat de mult si care raspundeau iubirii cu iubire. Locuinta sa modesta se asemana cu o camara, unde avea loc doar un pat (dupa ce a fost ales patriarh a cerut sa-i fie adus patul sau, un pat compus dintr-un schelet metalic —ca cele de spital— peste care dormea linistita salteaua) si un raft suspendat unde-si avea cartile. Acest episod aminteste de Sf. Ioan Gura de Aur (a primit aceasta porecla, supranume, de la o femeie din popor ce asculta predicile sale pline de intelepciune si racordate la realitatea vremii respective), din cartea Atletul lui Hristos (scrisa de Virgil Gheorghiu, aparuta la editua Deisis), care ajuns la palatul din Constantinopol si il goleste de fast, tra