Creierul din burta

Descriere

Creierul din burta. Descoperiri stiintifice recente si sfaturi practice pentru o sanatate mai buna Burta ascunde o comoara a organismului: un al doilea creier. In timp ce creierul de sus gandeste, se proiecteaza pe sine si reflecteaza, cel de jos, populat de miliarde de neuroni, vegheaza asupra digestiei si, in acelasi timp, joaca un rol major in formarea emotiilor. Inca si mai surprinzator, activitatea burtii ar influenta personalitatea si alegerile noastre, facandu-ne, dupa caz, timizi sau curajosi. Aceste descoperiri dau mari sperante din punct de vedere terapeutic. Exista indicii ca boli grave precum sindromul Parkinson s-ar naste si s-ar dezvolta in creierul de jos inainte de a-l afecta pe cel de sus. Cartea de fata trece in revista aceste descoperiri fascinante si propune o serie de sfaturi practice pentru a ne ajuta sa ne intelegem mai bine organismul si sa ne controlam starea de sanatate. Autorii analizeaza oportunitatea unor regimuri alimentare si metode terapeutice precum administrarea de probiotice, tipuri de respiratie, metode de masaj abdominal si hipnoza. In acelasi timp, abordeaza subiectul alaptarii si explica ce efect are laptele matern sau, dupa caz, laptele praf asupra nou-nascutilor. Fragment din volumul "Creierul din burta" de Fabrice Papillon si Heloise Rambert: "Fara indoiala, burta este al doilea creier al nostru. Ea prezinta toate ingredientele unui mic sistem nervos autonom si include neuroni adevarati, caracterizati prin corp celular (care contine nucleul si deci ADN-ul), prelungirea acestuia (axonu) si numeroase ramificatii (dendritele) care ii conecteaza cu cei asemenea lor. Ei ne capitoneaza intestinele, la nivelul mucoasei, si contribuie la destinul nostru digestiv. Intre timp, creierul de sus, nava amiral, isi vede de treburile lui si ii ofera animalului ganditor, acestui Homo sapiens sapiens, prilejul de a elabora o judecata rationala si de a-si face numeroase planuri. Constiinta umana, inteligenta, datoreaza mult delocalizarii functiilor digestive energivore si cronofage. In mod vadit, fara acest formidabil dispozitiv pus la punct in decursul evolutiei, ne-ar fi tare greu sa ne mai gandim si la altceva in afara de a manca... si a digera. Unele „burti umblatoare" (si nu numai la adolescenta) pot lasa impresia ca au pastrat ceva din acele vremuri indepartate; dar, in mod fundamental, noi suntem produsul celor doi creieri. Orice mecanism evolutiv si adaptativ are o compensatie, precum reversul unei medalii. Al doilea creier este dotat cu captatori senzoriali si comunica cu primul transmitandu-i o serie de informatii uneori derutante. Durerile si senzatiile pot fi mai mult sau mai putin corect interpretate, cufundandu-ne intr-un univers abstract, cateodata ezoteric, si facandu-ne neputinciosi. Medicina occidentala se straduieste sa explice intr-o maniera rationala originea unor boli, foarte raspandite totusi, cum ar fi sindromul colonului (sau al intestinului) iritabil. Prin extensie, ea se dovedeste incapabila sa le trateze in mod corect. Pentru a descurca itele, trebuie luata in calcul comunicarea permanenta dintre cei doi creieri, care are loc prin intermediul fibrelor nervoase (si, in mod specific, prin nervul vag) sau direct prin sange. Anumite simptome ne alerteaza creierul, semnalandu-i o indispozitie. Invers, unele sentimente inconstiente, legate de stres si de mediu, afecteaza mai intai sistemul nervos intestinal si provoaca tensiuni, dureri, contractii, senzatia de nod in stomac - suferinte greu de controlat sau de calmat. Acesta este momentul in care intra in scena procedee medicale mai putin rationale, venite din Asia si mai ales din China. Exercitiile de respiratie controlata ne pot ajuta sa digeram emotiile, cu conditia sa acceptam sa ne coboram coloana de aer la nivel abdominal, prin apasari exercitate de diafragma; in felul acesta, organele digestive se deplaseala si burta se umfla. Plamanii se umplu mai bine si contribuie la instalarea calmului si a serenitatii. Acesta este unul dintre principiile sofrologiei."