Spovedanie

Descriere

     Spovedanie este o „fenomenologie a spi­ritului”. Ea relateaza succesivele caderi ale autorului si tentativele sale de renastere. Ea urma sa introduca disocierea sistematica a adevarului de dogmatica bisericeasca. Tolstoi isi dezvaluie cu sinceritate criza si cautarile de pana catre sfarsitul anilor sapte­zeci. Prin violenta sa confruntare de sine, el marcheaza cezura dintre tot ce intreprinsese pana atunci, parelnic si fals, potrivit parerii sale – si presupus mantuitorul liman la care ajungea acum, pentru tot restul vietii. E po­vestea pierdutei si recastigatei sale credinte. (…) De dragul adevarului s‑a angajat in ca­utarea lui Dumnezeu. A alternat stari de in­credere si disperare. A scapat insa de tenta­tia sinuciderii. S‑a intors, in chip constient, la spontana sa incredere in viata, din copilarie. Caci a priceput echivalenta lui Dumnezeu cu viata.     Dar i‑a aparut o problema noua: cum sa impace dragostea pentru poporul muncitor, simplu, cu ritualurile bisericesti pe care po­porul le indeplinea firesc? A citit lucrari teo­logale ruse. Ele se bazau pe dogma infailibilitatii Bisericii. Nu putea s‑o accepte. Nu putea sa recunoasca multe alte prescriptii, taine, simboluri. S‑a tot straduit sa se umileasca. La prima impartasanie, dupa multi ani, abia a reusit sa inghita „sangele” si „trupul” fara sentimentul profanarii. (Ion Ianosi)      Fragment din volum:       „Grait-am inimii mele: «vino sa te ispitesc cu veselia si sa te fac sa gusti placerea!» Si iata ca si aceasta este desertaciune. «E nebunie!», am zis despre ras. Si despre veselie: «La ce poate sa foloseasca?» Am cugetat apoi in inima mea, sa desfatez trupul meu cu vin — pe cand cugetul meu umbla dupa intelepciune si cerceta nebunia — pana ce voi vedea ceea ce este bun pentru fiii oamenilor sa faca sub cer in vremea vietii lor. Am inceput lucrari mari: am zidit case, am sadit vii. Am facut gradini si parcuri si am sadit in ele tot felul de pomi roditori; mi-am facut iazuri ca sa pot uda din ele o dumbrava unde cresteau copacii; am cumparat robi si roabe, si am avut feciori nascuti in casa; asemenea si turme de vite, si oi fara numar, mai mult decat toti cei care au fost inaintea mea in Ierusalim; am strans aur si argint, de la un numar mare de regi si de tinuturi, am adus cantareti si cantarete, si desfatarea fiilor omului mi-am agonisit: diferite unelte de muzica. Am devenit mare si bogat, intrecandu-i pe toti care au trait inaintea mea in Ierusalim, si intelepciunea mea a ramas cu mine. Si tot ceea ce doreau ochii mei nu am dat la o parte si n-am oprit inima mea de la nici o veselie. Apoi m-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile pe care le-au facut mainile mele si la truda cu care m-am trudit ca sa le savarsesc, si iata, totul este desertaciune si vanare de vant si fara nici un folos sub soare. Si mi-am intors privirea sa vad intelepciunea, nebunia si prostia. Si am aflat ca aceeasi soarta ii ajunge pe toti. Deci am zis in inima mea: «Aceeasi soarta ca si cel nebun avea-voi si eu; atunci la ce imi foloseste intelepciunea?»”