Zbor prin lucarna sparta

Descriere

Dupa Cealalta „acasa”, un debut timpuriu si surprinzator de expresiv, al doilea roman al Dianei Andreea Ilie, Zbor prin lucarna sparta, confirma abilitatile foarte tinerei scriitoare: un ritm sustinut, o naratiune vie, o incredibila maturitate in perceptie si gandire. Cand o autoare de numai 16 ani propune un astfel de roman, trebuie sa fim foarte atenti cu literatura tinerilor! Fragment din carte: "Aprilie 1990, la malul Marii Negre Dupa cina, copiii sunt impartiti in doua grupuri si la comanda Doamnei, separat, fetele si baietii se bulucesc pe cate-o usa veche de lemn, mancata si scorojita, patrunzand in doua incaperi alaturate, la fel de gri ca hainele de pe ei. Cele doua bai ale orfelinatului, una pentru fete, alta pentru baieti, au peretii mucegaiti, iar pe jos, mozaicul gri e rece. Incaperile miros urat, iar in afara de cateva separeuri lipite de perete si de doua chiuvete murdare de la care lipsesc robinetii, baile sunt goale. Nu exista dusuri, iar apa pentru baie e incalzita la aragaz in patru cazane: doua pentru fete, doua pentru baieti. Astfel, incaperile sunt lipsite de tot ce inseamna obiectele necesare unei bai, dar pline de orfani care n-au mai fost spalati de mai mult de o luna. De obicei, copiii fac baie o data pe luna, la finalul ei, dar acum, cea de la sfarsitul lui martie a fost intarziata din cauza trierii hainelor primite drept ajutoare pentru orfelinat, care au trecut mai intai prin biroul lui Glont, respectand apoi randuiala indicata de el. Strabatand cu privirile gramada de fete slabe si rase in cap, Sanda o cauta pe Oarba si vazand-o, ca de obicei, la marginea grupului, aproape de usa, se duce la ea si o trage de mana, aducand-o mai in fata. Oarba simte cicatricea de pe degetul ei si isi da imediat seama cine e azi de rand la fete. Stie ca de data aceasta va prinde apa calda. Aude apoi vocea groasa a Ceciliei, spunandu-le sa formeze doua randuri. Fetele se foiesc, se imping si se asaza zgomotoase in doua coloane in fata cazanelor. In timpul acestei aranjari, Oarba a simtit ca Sanda a stat aproape de ea, pentru ca nu a impins-o nicio fata, asa cum se intampla atunci cand Nela si Cecilia sunt de rand. Cand Sanda e la baieti, impreuna cu portarul care participa si el la imbaiatul lor si ajuta la caratul cazanelor, Oarba spalata intotdeauna cu apa rece, deoarece e calcata in picioare de celelalte fete si ajunge ultima in coloana, iar apa se raceste pana la ea. Multi dintre copii se imbolnavesc din aceasta cauza, iar mozaicul rece pe care stau desculti ii face sa tremure. Iarna mai ales, cele doua dormitoare sunt pline de orfani tusind puternic, inecandu-se in propria tuse, gemand si uneori delirand, orfani care dimineata sunt luati, unii din ei nemaifiind adusi inapoi vreodata. Alti copii insa o duc si mai rau. In afara de cele doua mari dormitoare si de camera sugarilor, mai exista un dormitor. E cel mai mic, are opt paturi si de dincolo de usa lui veche, permanent inchisa, se aud zi si noapte urlete si gemete. Aici sunt copiii cu handicap, legati cu sfori groase de paturi, care delireaza si au mai tot timpul crize. Nu sunt ajutati niciodata sa se ridice din pat si nicidecum sa iasa din camera. Daca orfanii din afara acestei camere de tortura au putine sanse in viata prea cruda pentru ei, copiii de aici nu au nicio sansa, iar viata lor e mai mult decat crunta. In acest dormitor, miroase intotdeauna a urina, a mucegai si a boala, iar copiii nu fac baie aproape niciodata, nu vin la masa niciodata, ci o ingrijitoare le duce putina mancare. Uneori insa, ingrijitoarele uita de ei si pun mancarea „deoparte". Nimeni nu vine sa ii schimbe sau sa aeriseasca dormitorul si nici gand sa-i linisteasca. Toti s-au obisnuit cu tipetele lor, majoritatea orfanilor „normali" le cunosc de cand se stiu, iar pentru ei, urletele si crizele fac parte din decor, acelasi lugubru decor dintotdeauna. Sunt numai piele si os si gem incontinuu din cauza bolii si a foamei. Se sting incet si nimanui nu ii pasa, nici vietii care le-a inchis, odata cu usa dormitorului obscur din orfelinat, orice sansa."