Infractiunile contra vietii in noul Cod penal

Descriere

Lucrarea Infractiunile contra vietii in noul Cod penal trateaza grupul de infractiuni contra vietii in lumina noului Cod penal, desigur, cu referiri si la vechiul Cod. Infractiunile care apartin acestui grup si care, implicit, fac obiectul analizei noastre sunt urmatoarele: Omorul (art. 188 NCP), Omorul calificat (art. 189 NCP), Uciderea la cererea victimei (art. 190 NCP), Determinarea sau inlesnirea sinuciderii (art. 191 NCP), Uciderea din culpa (art. 192 NCP). Continutul lucrarii este structurat pe sapte capitole. Primul capitol prezinta o analiza generala a infractiunilor contra vietii, istoricul incriminarii infractiunilor contra vietii, cadrul de incriminare a infractiunilor contra vietii in alte state, dar si metodologia de investigare criminalistica a infractiunilor contra vietii; celelalte capitole, afara de ultimul, prezinta o analiza teoretico-practica detaliata a continutului fiecarei infractiuni contra vietii in parte; ultimul capitol prezinta un studiu statistic si jurisprudential. Analiza noastra a vizat, de asemenea, si elementele de disonanta dintre vechiul Cod penal si noul Cod, amplu discutate, dar si relatia infractiunilor contra vietii cu alte infractiuni. Lista bibliografica utilizata cuprinde numeroase lucrari de specialitate autohtone, dar si straine, legislatie relevanta in materie, precum si diverse surse informatice.     Fragment din volum:       „Capitolul al IV-lea Uciderea la cererea victimei      Sectiunea I. Continut legal si caracterizare        Uciderea la cererea victimei, varianta atenuata a omorului simplu, este o infractiune cu caracter de noutate in legislatia penala contemporana, art 190 NCP statuand ca „uciderea savarsita la cererea explicita, serioasa, constienta si repetata a victimei care suferea de o boala incurabila sau de o infirmitate grava atestata medical, cauzatoare de suferinte permanente si greu de suportat, se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani". Aceasta infractiune a fost preluata, cu unele diferente de formulare, din Codul penal „Carol al II-lea" - act normativ adoptat in epoca moderna, in anul 1936.     Infractiunea in discutie are in vedere situatia dramatica in care se afla o persoana bolnava incurabil sau suferinda de o grava infirmitate, care nu mai spera in posibilitatea unei insanatosiri sau a unei indreptari a infirmitatii, si care determinata de suferintele mari, greu de suportat, cere sa i se curme viata pentru a pune capat chinurilor.     Prin incriminarea faptei de ucidere la cererea victimei (eutanasia) s-a urmarit accentuarea ideii ca, in cazul infractiunilor contra vietii, consimtamantul victimei este lipsit de efecte, neputand constitui o cauza justificativa [art. 22 alin. (2) NCP], ci cel mult o cauza de atenuare a raspunderii penale.        Sectiunea a II-a. Conditii preexistente      Subsectiunea 4.2.1. Obiectul juridic      4.2.1.1. Obiectul juridic generic al infractiunii de ucidere la cererea victimei vizeaza relatiile sociale referitoare la ocrotirea persoanei.     4.2.1.2. Obiectul juridic special al infractiunii de ucidere la cererea victimei vizeaza relatiile sociale care se nasc si se dezvolta in jurul celei mai importante valori sociale, respectiv viata persoanei. Aceasta fapta este incriminata de Iegea penala, intrucat, desi, potrivit art. 26 alin. (2) din Constitutia Romanieil, orice persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, totusi nu exista si dreptul de a dispune de viata altei persoane, chiar daca aceasta o cere, in mod explicit, serios, constient si repetat, din cauza suferintelor provocate de boala sau de vreo infirmitate.”