Oneiron

Descriere

    "Oneiron este naucitor, salbatic, superb stratificat, complex si memorabil. Este un roman nemilos, dar in acelasi timp plin de frumusete. E unic". - Kirjakaapin kummitus     „Nu exista nimic previzibil in analiza umanului, eleganta si precisa in fiecare aspect, pe care o intreprinde Laura Lindstedt in cartea ei.” - Turun Sanomat     „Naratiunea aceasta debordanta curge cu o finete incredibila.” - Savon Sanomat     „Lindstedt foloseste uneltele literaturii pentru a crea o opera de arta distincta, care are propriile ei reguli; putem doar sa-i admiram rezultatul si abilitatea de a descrie lumea inconjuratoare intr-o maniera atat de spectaculoasa.” - Helsingin Sanomat     „N-am mai citit niciodata ceva ca Oneiron. In cel mai bun sens cu putinta.” - Lukutoukan kulttuuriblogi     „O perla literara – un roman aproape de perfectiune.” - Aamulehti     Fragment din roman:       “Inima, o, inima!        Rosa Imaculada reusi sa o calmeze pe Ulrike. Rosa Imaculada, care avea tendinta sa reactioneze isteric, era de data aceasta surprinzator de calma. Se aseza langa Ulrike si o cuprinse cu bratul. Nici macar nu tresarise ca de-abia o simtea pe fata prin haina. Ulrike era mai moale decat vata pentru ea, in curand nici macar atata, isi daduse Rosa in final seama, in curand nu mai avea sa simta pe nimeni, nici macar pe ea nu va mai reusi sa se atinga, nici macar o atingere ca de pana.     Apoi, ca si cand un soi de intelepciune divina se pogorase pe buzele acelei femei atat de surescitata de obicei, Rosa prinse a explica infierbantata intr-o engleza amestecata cu portugheza o idee pe care avusese timp sa o rumege deja in minte. Ideea venea cam asa: aici era la fel de natural sa nu respiri pe cat era de natural sa respiri dincolo. Cum inainte respiram fara sa stam pe ganduri, la fel acum nu respiram si nici nu ne gandim ca nu respiram. “Ces entendem ne?” Aceasta substanta din jurul nostru, “esta substanda maldita”, este un fel de materie blestemata care ne afecteaza intr-un mod foarte straniu. Daca am putea lua o bucata din ea cu noi in momentul in care am fl aruncate inapoi de unde am venit - in acest moment, victoria stralucea in ochii Rosei Imaculada - cartile lumii s-ar da peste cap. Toata stiinta ar trebui rescrisa!     Ochii Rosei Imaculada luceau. Vedea fulgerarea blitzurilor si roiul de reporteri atunci cand ele sapte vor pasi inapoi in lume. Vedea totul foarte clar, ca si cand s-ar fi uitat la un reportaj la televizor. Vedea cum vor iesi la suprafata una cate una, ca cei treizeci si trei de mineri prinsi in mina de cupru San Jose din Chile (printre ei se afla si un bolivian). Urmarise operatia de salvare cu atentie, zacand in pat, asteptand moartea sau salvarea."