Asanestii. Istoria politico-militara a statului dinastiei Asan (1185-1280)

Descriere

„Lucrarea Domnului Alexandru Madgearu este, în opinia mea, cea mai temeinică încercare întreprinsă până acum în istoriografia română pentru elucidarea genezei, caracterului și evoluției construcției politice înfăptuite, la sfârșitul secolului XII – începutul secolului XIII, de frații vlahi din Haemus, Petru, Asan și Ioniță în condițiile crizei Imperiului bizantin, înlocuit, din inițiativă venetă, prin devierea anticreștină a cruciadei a patra, de Imperiul latin din Constantinopol. În strânsă cooperare cu bulgarii și în alianță cu, cumanii, cu care de altminteri se găseau în relații dinastice de încuscrire, cei trei frați au făcut să renască ideea imperială bulgară, pentru început, din motive conjuncturale, inițial sub forma unui regat catolic al românilor și bulgarilor, devenit însă, sub urmașul lor, loan Asan II, un avatar de factură clasică al țaratului bulgar, de imitație bizantină și concurent al Bizanțului. …Impresionantă prin întindere, erudiție, cunoștințe de istorie bizantină și balcanică, prin spirit critic și inteligentă structurare, lucrarea domnului AI. Madgearu este o contribuție importantă la istoria Balcanilor medievali și nu în ultimul rând a romanității balcanice, dar și a celei dacice. Ea va contribui la dezvoltarea culturii și conștiinței istorice a românilor.” 25 februarie 2014 - Prof. Dr. Nicolae-Șerban TANAȘOCA. Directorul Institutului de studii sud-est europene al Academiei Române„Asăneştii şi apoi ţarul Ioan Alexandru au fost purtătorii unei idei imperiale, de conducători ai unui imperiu de substituţie al celui bizantin. Aceasta a fost esenţa statului lor, iar primii domni ai Ţării Româneşti şi ai Moldovei nu aveau cum să adopte sau să conceapă o asemenea ideologie politică, simbolizată de ideea celei de-a treia Rome (cum a fost denumit Tărnovo, în timpul lui Ioan Alexandru). Dacă o asemenea idee imperială a apărut sau nu după dispariţia Imperiului Bizantin, la curtea lui Ştefan cel Mare, este o chestiune care continuă să-i preocupe pe istorici, şi care iese din problematica lucrării de faţă. Alexandru Madgearu