Hristologie Si Mistica In Teologia Siriana

Descriere

În lucrarea de faţă, autorul caută să surprindă mai multe aspecte inedite ce compun tabloul de ansamblu al modului în care s-a derulat viaţa si trăirea creştină în dezbaterile teologice din partea siriana a Bisericii creştine, precum şi viaţa mistică monahală şi bisericească din această latură frumoasă tradiţie. Dintru începutul preocupărilor sale pentru acest subiect, din studii publicate, Părintele Diacon Ioniţă Apostolache a avut o abordare constructivă şi ştinţifică, reuşind să realizeze o cercetare bine documentată şi profundă, atât din punct de vedere dogmatic, cât şi din perspectivă biblică, istorica, ascetica şi filozofică. Lucrarea de faţă reprezintă o veritabilă sinteză asupra stadiului cercetării temei respective, ce reuşeşte să descrie foarte clar, unde se află acum cercetarea în legătură cu subiectul propus.Osteneala de cercetare a autorului se îndreaptă spre primele secole creştine ale Bisericii şi se extinde până către zilele noastre. Din analiza surselor, autorul scoate la iveală frumuseţile culturii teologice siriene dar şi amplele dispute teologice şi ascetice din acest amplu areal creştin. Alături de aceste aspecte, el aşează în paralel cultura teologică dogmatică şi problematica mistică din cealaltă parte a Imperiului Bizantin, respectiv Cezareea, Constantinopolul, Alexandria, etc. Luând în calcul dimensiunea persuasivă a limbii şi originalitatea capacitării ideologice în materie de imagine şi simbol, se demons­trea­ză pas cu pas că Siria creştină se recomandă întotdeauna ca un inepuizabil izvor de abordări hristologice şi mistice. În sensul acesta, autorul prezintă mai mul­te personalităţi siriene care au lăsat lucrări de valoare, prin intermediul cărora, s-a transmis specificul unei tradiţii cu totul aparte. În acest context lucra­rea de faţă aduce în actualitate cele mai importante elemente ale hristo­lo­giei şi misticii siriene. Demersul diaconului nostru este prin urmare justificat de importanţa acestei teologii, care are menirea să aducă în prim plan promovarea bogă­ţiei teologice şi frumuseţea valorilor creştine siriene, mai puţin cunoscute în teo­logia românească. Astfel că pentru a evalua cât mai corect tema respectivă, au­torul îşi propune să cerceteze modalitatea de formare şi dezvoltare a creşti­nis­mu­lui în această parte a Imperiului Roman şi apoi Bizantin. Din acest punct de vedere, el subliniază că limba siriacă a devenit încă din primele secole dialectul lite­rar al creştinismului. În atari caz, limba aramaică în care propovăduise Mân­tuitorul şi Sfinţii Săi Apostoli devine mijlocul de propagare pe mai departe a ade­vă­rurilor de credinţă şi a valorilor mistice din tradiţia monahală. Din acest punct de vedere, limba siriacă poate fi considerată într-o oarecare măsură ma­tricea de formare şi dezvoltare a unor autentice lucrări hristologice, cum este ca­zul operelor Sfinţilor Afraate, Efrem Sirul şi Isaac Sirul.