Iubirile unui pescar

Descriere

Virgil Stan este originar din sudul Dobrogei, nu departe de Mangalia, fiind un om al mării şi al misterelor ei, căci el este in permanenţă pe mare ca pescar amator, sau pe malul ei, ca un adevărat localnic dobrogean.El debutează publicistic cu această carte, realizând o sinteză a momentelor importante din viaţa sa, prin care doreşte să împărtăşească semenilor săi întâmplări şi amintiri din această parte a ţării, plină de farmec şi inedit.„….La orizont începe să apară soarele, ca o dungă de foc. Treptat, din adâncimea mării se ridică maiestuos un cerc imens de jar. Înainte de a se despărţi de linia infinitului, care uneşte cerul cu marea, cercul de foc are forma unui glob de sticlă incandescentă, aşezat peste o lampă de noapte.Îl văd cum se desparte cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârşirea cerului. Luna palidă, se pierde deasupra oraşului şi este gata să se înfigă în vârful releului de la poştă.Privesc, mut de admiraţie, spectacolul măreţ al răsăritului de soare şi nu contenesc a mulţumi vieţii că am ocazia să-l văd încăodată, deşi l-am mai văzut de multe ori. În urechi îmi răsună acordurile lui ‘O sole mio’ şi parcă îl văd pe marele Pavarotti ridicând braţele spre cer, în timp ce cântă, cinstind lumina pe care soarele o oferă pământenilor….” (fragment din carte)“Cu eleganţă şi destulă stăpânire pe uneltele prozei, Virgil Stan dăruie cititorului prima sa carte, intitulată sugestiv ‘Iubirile unui pescar – Povestiri pescăreşti şi de viaţă’Lectura capitolelor despre dragoste este inedită şi autorul încearcă să ne descrie lupta sa cu destinul implacabil, care îi demonstrează că în viaţa oricui se întâmplă ca oamenii să vină şi să plece şi trebuie să-l accepte aşa cum este, dar luptând pentru el, pentru că nu contează cât trăieşti, important este să trăieşti o clipă pentru care merită să mori. Virgil Stan oferă astfel cititorului savoarea unor clipe veridice din viaţa sa de pescar amator şi de îndrăgostit incurabil, căci atunci când iubeşti pe cineva şi îl pierzi, îl cauţi mereu…Cartea este scrisă într-un ritm alert, cu nerv şi vitalitate, dar şi cu lirism, cu multe expuneri scurte, fără înflorituri sau figuri de stil sofisticate, ceea ce va determina cititorul să întoarcă pagina, tot mai interesat de evoluţia acţiunii sau conflictului din fiecare capitol al cărţii, dar şi al vieţii povestitorului.” (extrase din prefaţa cărţii)Gheorghe MocanuMembru al Uniunii Scriitorilor din România