Blestemul castigatorului (prima parte a trilogiei Blestemul castigatorului)

Descriere

    Colectia Leda Edge dedicata segmentului young adult se completeaza cu o noua aparitie: Blestemul castigatorului de Marie Rutkoski, prima parte a trilogiei Blestemul castigatorului.     Intr-un imperiu care se desfata cu razboaie si cu inrobirea celor invinsi, Kestrel, fiica unui general, are doar doua posibilitati: sa se inroleze in armata sau sa se casatoreasca. Dar lumea ii este data peste cap atunci cand isi intalneste sufletul-pereche – un sclav ai carui ochi par sa sfideze intreaga lume. Urmandu-si instinctul, sfaraeate prin a-l cumpara pentru o suma imensa de bani. Insa baiatul detine un secret, iar Kestrel afla in curand ca pretul pe care l-a platit pentru o alta fiinta umana e mult mai mare decat si-ar fi putut imagina.
      Fragment din roman:       „SCRISORILE AU INCEPUT SA SOSEASCA. IN PRIMELE zile dupa duel, Kestrel le rupea pur si simplu plicurile, flamanda sa afle orice i-ar fi putut distrage atentia de la faptul ca era tintuita la pat si disperata sa stie ce spunea societatea despre ea acum. Sigur ca trebuie sa le fi castigat respectul, macar intr-o mica parte, pentru ca-l invinsese pe cel mal bun luptator din oras.     Insa scrisorile erau, in mare parte, de la Jess si de la Ron si debordau de o veselie prefacuta. Apoi a venit biletul. Mic, impaturit intr-un patrat gros, marcat cu sigiliu orb si scris de mana unei femei, biletul era nesemnat:        „Crezi ca esti prima? Singura valoriana care a primit un sclav in patul ei? Sarmana neroada!     Da-mi voi sa-ti spun care sunt regulile. Nu mai fi atat de ostentativa. De ce crezi ca societatea ii permite unui senator sa o cheme in dormitorul lui pe menajera draguta, in toiul noptii? Sau fiicei generalului sa faca plimbari lungi cu o „escorta" atat de aleasa?     Nu pentru ca legaturile secrete sunt imposibile. Ci pentru ca daca ne prefacem ca sunt, asta lasa posibilitatea tuturor sa ignore ca, de fapt, putem face tot ce vrem cu sclavii nostri.”       Kestrel si-a simtit fata arzand. Apoi parca s-a uscat si s-a botit precum hartia din pumnul ei. Avea sa arunce scrisoarea in flacari si sa uite de tot. Dar cand si-a scos piciorul drept de sub paturi, genunchiul a protestat dureros. Kestrel s-a asezat pe marginea patului, privind focul si talpile ei goale ce atingeau podeaua. S-a cutremurat si si-a spus ca era din cauza durerii in genunchiul bandajat. Picioarele-i nu puteau suporta propria greutate. Nu putea nici macar sa se scoale din pat si sa traverseze camera.”