Magia la chaldeeni
Descriere
Marturiile unanime ale antichitatii grecesti si latine, cat si traditiile evreiesti si arabe desemneaza Chaldeea si Egiptul ca fiind cele doua leagane ale magiei si astrologiei constituite ca stiinte, cu reguli fixe, rationale si formulate sistematic, asa cum s-au substituit acestea, incepand dintr-o anumita epoca, practicilor mai putin rafinate si poate mai putin savante ale goetiei si divinatiei primitive.Istoria anumitor credinte si superstitii constituie unul din capitolele cele mai stranii, dar nu mai putin importante, ale istoriei spiritului uman si al evolutiei acestuia. Oricat de ciudate ar fi fost reveriile magiei si ale astrologiei, oricat de departe suntem noi acum, datorita progresului stiintelor, de ideile pe care le-au inspirat, aceste conceptii au exercitat asupra oamenilor, vreme de multe secole, si pana intr-o epoca destul de apropiata de a noastra, o influenta prea adanca si decisiva pentru a fi neglijate de cel care incearca sa delimiteze etapele intelectuale de evolutie a umanitatii.Francois LenormantLa Magie chez les Chaldeens et les origines accadiennes aparea la finele secolului al XIX-lea, adica in perioada de maxima glorie a unei stiinte ce starnea tot mai multe pasiuni si adeziuni culturale. Este suficient sa ne amintim ca Istoria arheologiei a lui Alexandru Odobescu, cartea care va sta la temelia monumentalei Tezaurul de la Pietroasa, va aparea la doar trei ani de la publicarea cartii lui Lenormant. Recentele descoperiri arheologice de la acea vreme, cat si tot mai concentrata atentie asupra culturii si civilizatiei chaldeo-babiloniene, puneau o noua lumina asupra efortului de intelegere si decodare a miturilor si credintelor oamenilor din nordul bazinului Golfului Persic. Meritul fundamental si indrazneala cartii lui Francois Lenormant proveneau din faptul ca arheologul francez oferea una din primele incercari de intelegere si interpretare a civilizatiei, numita de el, sumeriana, prin prisma evolutiei acestei culturi akkadiene de la magie, superstitie si vrajitorie, la religie si cult sacru, intr-o sinteza naucitoare.
