O familie aproape normala

Descriere

Credinta unui tata. Loialitatea unei fiice. Moralitatea unei mame   In aceasta poveste complicata despre dragoste si crima, un eveniment infiorator ii face pe membrii unei familii aproape normale sa puna la indoiala tot ceea ce credeau ca stiu despre viata lor – si unul despre celalalt. Stella Sandell, o adolescenta de 19 ani, este acuzata ca a ucis cu brutalitate un barbat. Fata provine dintr-o familie respectabila – ce motive ar fi avut sa cunoasca un om de afaceri dubios, daramite sa-l omoare? Tatal Stellei – preot si mama ei – avocat specializat in drept penal descopera ca standardele morale le sunt puse la incercare in timp ce isi apara fiica, straduindu-se sa inteleaga de ce politia o suspecteaza. Construit pe trei voci narative, romanul lui Mattias Edvardsson aduce in discutie subiecte dificile: Cat de bine iti cunosti copiii? Cat de departe ai merge ca sa-i protejezi?   Un thriller alert, care vorbeste despre compromisurile pe care le facem pentru a implini asteptarile celor dragi. - New York Times Book Review   Edvardsson imbina cu maiestrie tema sacrificiului si a vinovatiei parintesti intr-o poveste de familie profunda si emotionanta. - Kirkus Reviews   Un roman captivant despre situatii-limita si provocarile psihologice pe care acestea le presupun. - Booklist   Mattias Edvardsson este profesor si locuieste in Loddekopinge, Suedia, impreuna cu familia sa. Este autorul mai multor romane pentru adulti si adolescenti. Bestseller in Suedia, cu peste 150 000 de exemplare vandute, O familie aproape normala se afla in curs de publicare in 30 de tari.   Cand scriu, ma gandesc la mine ca la un actor. Trebuie sa incerc sa devin personajul care spune povestea si sa folosesc limbajul lui. M-am simtit foarte bine scriind partea Stellei – dat fiind ca e o fata inteligenta, puternica si cu opinii ferme. Si foarte diferita de mine. - Mattias Edvardsson
Fragment din romanul "O familie aproape normala" de Mattias Edvardsson

"- E mai bine sa discutam cu el, a spus Ulrika, si dupa urmatorul antrenament s-a dus la Dino, despre care se zvonea ca ar fi jucat si el handbal la nivel profesionist. Am ramas deoparte, in timp ce Dino o asculta pe Ulrika. - Pari sa te pricepi la asta. Vrei sa fii colega mea? a intrebat-o Dino. Ulrika a fost atat de uimita, incat n-a mai putut scoate o vorba. Cand si-a revenit, a aratat in directia mea si a spus ca eu eram de fapt cel care se pricepea la handbal si ca era sigura ca as fi putut deveni un antrenor foarte bun. - OK, a spus Dino, privindu-ma. Ai primit postul. Restul e istorie, cum se spune. Am condus echipa de la un succes la altul, am strabatut jumatate de Europa si am adus acasa atat de multe trofee si medalii, incat n-au mai incaput pe raftul Stellei. Amina si Stella s-au gasit repede pe teren. Cu finete si naturalete, Amina ii pasa Stellei, care, pana nu reusea sa arunce la poarta, rupea si sfasia linia de aparare, fara sa cedeze. Dar instinctul de invingatoare avea si un revers. Stella avea doar opt ani cand lucrul asta a iesit la iveala pentru prima data. In timpul unui meci de la Hladshallen. A primit o pasa ca unsa de la Amina, a ramas singura cu portarul, insa a ratat. Dar, apoi, cand mingea a ricosat, a prins-o si a aruncat-o in plina forta drept in nasul portarului, de la un metru. Fireste ca a izbucnit haosul. Antrenorul si parintii celor din echipa adversa au navalit asupra mea si a Stellei. Nu era cazul. Stella nu-si orienta niciodata furia alta directie decat spre sine insasi. Uimita de ratare, reactionase din impuls. Se caia deja, aproape distrusa."