Dictionar de Antonime al Limbii Romane

Descriere

- aproximativ 6.000 de perechi antonimice
- exemple concrete si corect folosite
- modalitati explicite de folosire a cuvintelor in context
- nenumarate definitii si exemple
- cuvinte-titlu explicate cu siruri sinonimice
ANTONIMELE, dupa definitia de dictionar, sunt cuvinte cu forma diferita si cu inteles opus, fiind vorba practic de antagonice (antagonisme), precum:
mare - mic;
inalt - scund;
bun - rau;
sus - jos;
slab - gras;
frumos - urat etc.

Antonimia se poate realiza:
- cu ajutorul prefixelor (prefixe antonimice, negative sau privative):
confinua - infirma;
inchide - deschide;
impacheta - despacheta;
cinstit - necinstit;
egal - inegal;
lipit - dezlipit;
corect - incorect etc.
- intre un cuvant si o locutiune:
a opri - a da drumul

Doar trei lucruri sunt importante in constituirea- perechilor de antonime:
- sa fie compusa din parti de vorbire de acelasi fel:
substantive: bucurie - tristete;
adjective: bun - rau;
verbe: a merge - a sta;
adverbe: sus - jos.

-in cazul cuvintelor polisemantice, antonimia se stabileste pentru fiecare sens mai important al cuvantului respectiv:
drept - nedrept; drept - stramb; drept - stang
-sa nu se piarda din vedere sensul cuvintelor, cuvinte precum: nebun, necurat, nevrednic nu sunt antonimele cuvintelor bun, curat, respectiv vrednic, antonimul fiind in aceste cazuri, dupa sinonimul corect (dupa caz: ticnit, necinstit, nedemn):
nebun - sanatos;
necurat - cinstit;
nevrednic - onorabil.