Istoria arogantei

Descriere

[Această carte] abordează marea problemă a psihologiei occidentale: devotamentul ei pentru expansiune. Circumscriind toate formele de psihologie şi terapie personală între limitele istoriei, culturii şi mitului occidentale, Zoja evidenţiază negarea milenară a limitelor – prin urmare, vinovăţia concomitentă care ne bântuie. O carte cu adevărat fundamentală; poate schimba modul în care gândeşti.
– James Hillman * […] începuturile psihice ale dezvoltării economice au rămas refulate în conştiinţa colectivă. Relaţia dintre psihicul nostru şi dorinţă este grav bolnavă. De ce dorim mai mult? Pentru indivizi, ca atare, există deja mulţi indicatori − de pildă, procentajul de sinucideri, de nevroze, de boli ale aparatului digestiv, rata criminalităţii − care ne fac să credem că viaţa colectivităţii se deteriorează, atunci când oamenii au mai mult. […] Am scris acest eseu către sfârşitul secolului al XX-lea. În primul deceniu al secolului al XXI-lea, l-am adus la zi, l-am publicat din nou: cu un amestec de satisfacţie şi de durere, notam că discuţia a devenit încă şi mai actuală şi se confirmă tot mai mult. Acum examinez problema pentru a treia oară, cu ocazia apariţiei ediţiei în limba română: şi încă o dată cu plăcere şi cu suferinţă lăuntrică. […] Pentru grecii antici, să vrei prea mult era hybris, singurul păcat adevărat conform eticii lor. Noi suntem mândri că am moştenit de la greci fundamentele noastre filozofice, ştiinţifice, artistice: dar am răsturnat cu capul în jos învăţătura lor morală. – Luigi Zoja