Alfred Hitchcock Mystery Magazine nr. 2

Descriere

Pentru o perioadă, în urmă cu nişte ani, am avut ocazia să urmăresc câteva numere din celebra Ellery Queen Mystery Magazine. Mi-amintesc şi acum plăcerea cu care deschideam fiecare exemplar în parte, convins că voi găsi povestiri poliţiste de bună calitate. Apoi, din diverse pricini, n-am mai avut acces la revistă. Şi am rămas cu nostalgia. Din aceeaşi categorie face parte şi Alfred Hitchcock Mystery Magazine. O revistă de tradiţie în care au debutat, de-a lungul anilor, autori ca Dorothy L. Sayers, Robert Bloch şi Ed McBain. M-am bucurat, astfel, peste poate când, graţie Adinei Barvinschi, am aflat că această revistă a pătruns în octombrie anul trecut şi pe piaţa românească. Adina a scris despre primul număr în Suspans, aici. Este vorba despre o traducere cvasi-integrală a revistei americane. Adina încheia recenzia de care amintesc cu speranţa că ediţia românească AHMM va continua să apară regulat. Ei bine, ea apare. Am avut ocazia să citesc numărul al 2-lea, cel pe noiembrie 2011. (A apărut el şi al 3-lea, am intrat în posesia lui, însă o recenzie va trebui, din păcate, să aştepte apariţia Suspans nr. 22.) Acest număr se deschide cu o proză semnată de L.A. Wilson Jr., intitulată Dans în furtună. De autor n-am mai auzit până acum, dar din scurta prezentare pusă la dispoziţie în revistă aflu că este medic practician în Atlanta şi că are de gând ca din anul acesta să renunţe la meseria în favoarea scrisului. Acţiunea textului său se desfăşoară în America anilor ’40, iar stilul în care este scrisă aminteşte de curentul hard-boiled şi, în special, de Raymond Chandler, cel mai de seamă reprezentant al lui. Travis Redman, alias Memphis, îşi duce viaţa în New York mai mult în compania negrilor. Locuieşte într-un apartament închiriat deasupra unui local şi are o aventură pe care nici el nu şi-o poate explica prea bine cu soţia proprietarului. În acelaşi timp, este vizitat deseori de Geraldine, o fată săracă cu duhul din cartier, aflată într-o continuă căutare a copilului ei pierdut – în fapt, o păpuşă. Lucrurile se pun în mişcare când Bazemore, un prieten de culoare al lui Memphis, este găsit mort pe o alee din spatele faimosului Cotton Club. Memphis miroase imediat că ceva nu e în regulă şi porneşte o anchetă pe cont propriu, care îl face să descopere că lumea politică şi lumea „nespălată” a Harlem-ului au multe în comun. Un text, cum spuneam, scris în maniera lui Chandler, unul însă cu destulă forţă proprie cât să poată sta în picioare fără proptele. Mi-a plăcut. Autorul merită încurajat să-şi dedice mai mult timp scrisului. Al doilea text se intitulează Scăparea lui Archie şi este semnat de William F. Smith. Autorul aflăm că s-a stins din viaţă în 2009, dar că în 1997 a mai publicat un text în AHMM. Nu ştiu acela cum era, dar acesta e interesant de-a binele. Archie din titlu deţine o băcănie, numai că la un moment dat asupra lui se abat două năpaste. Întâi, băcănia devine ţinta mai multor grupuri de spărgători, ceea ce-l determină pe Archie să apeleze la serviciile unei „firme” de protecţie (Big M), după care, tocmai când afacerile încep să meargă prost, soţia lui se îmbolnăveşte grav. La momentul când se deschide povestirea, Archie a ajuns la capătul puterilor, nu mai suportă să plătească taxa săptămânală de protecţie şi hotărăşte să nu se mai supună. Îşi pune planul în aplicare şi totul decurge uns. Până aproape la sfârşit, când scăparea lui se mută în cu totul alt plan, unul pe care Archie nu şi l-ar fi dorit. – Un text scurt, dar percutant. M-a făcut curios de cealaltă poveste a lui William F. Smith apărută în AHMM. Răfuiala scandinavă de Mike Culpepper. Un text mai greu încadrabil în genul mystery. Aşa cum spune titlul, acţiunea se petrece în nordul continentului, în perioada medievală. Un fost sclav se întoarce de pe mare, după o intensă activitate de corsar. Şi găseşte că soţia sa a căpătat în stăpânire o fermă. Toate bune şi frumoase până când stabilitatea le este ameninţată de un mic grup de războinici. Şi urmează răfuiala din titlu. Dacă n-ar fi scriitura meşteşugită, traducerea foarte inspirată şi, mai cu seamă, notele de subsol extrem de utile şi documentate ale traducătorului, povestea lui Culpepper ar fi greu de dus până la capăt. Energie electrică eoliană de Doc Finch. Un caz de sabotaj la un parc de turbine eoliene. Frumos scrisă, curgătoare, cu firul principal, detectivistic, se împleteşte şi începutul unei aventuri amoroase. Mai multe informaţii despre cum funcţionează o astfel de afacere, şi impactul ei asupra zonei, decât despre procedurile urmate de detectivul angajat a găsi sabotorul. Atelierul de creaţie literară de Janice Law. Cea mai interesantă povestire din acest număr. La un curs de creaţie literară, elevii învaţă care sunt elementele unei bune povestiri cu suspans. Unul dintre aceştia, chiar naratorul, se dovedeşte prea sârguincios şi ajunge până la urmă să predea el însuşi un astfel de curs – dar la închisoare, colegilor săi de detenţie. Bine scris, cu umor, alert atât cât trebuie, cu acţiunea bine dozată, plus finalul-surpriză – toate fac din povestea lui Law vedeta nr. 2 al AHMM. Cartea Karnikov de Kristine Kathryn Rusch. Naratorul se ocupă cu organizarea de convenţii pentru fanii de tot felul. Şi lucrurile merg strună. Chiar şi pentru afacerile sale din spatele acestor nevinovate convenţii. Până când îl întâlneşte pe Dmitri Karnikov, actor celebru, dar controversat, invitat special la cea mai recentă convenţia a fanilor (CelebCon). Acesta, prin atitudinea şi cererile sale, îi va da o lecţie naratorului nostru. Povestire interesantă mai ales prin prisma informaţiilor despre organizarea unor asemenea convenţii. Trama mystery este într-adevăr cam palidă. Pe lângă această bogată recoltă de povestiri şi nuvele, AHMM nr. 2 ne mai oferă şi rubrica lui Robert C. Hahn, „Cronica enigmelor”. Acul, el se opreşte asupra ultimelor romane scrise de trei britanici: Ken Bruen (The Devil), Brian McGilloway (Bleed a River Deep) şi Ann Cleeves (Blue Lightning). Nu lipseşte nici povestirea câştigătoare la concursul „Fotografia misterioasă” anunţat în numărul trecut. Este vorba despre Ceva mai adânc de Kent Brown. Scurtă, foarte scurtă, dar cu tâlc. Concursul e continuat şi în acest număr, cu o altă fotografie. Important de ştiut este faptul că şi cititorii români pot participa. Una peste alta, al doilea număr al AHMM apărut în limba română plusează. O foarte bună traducere a textelor (semnată de Mircea Bucurescu), note de subsol foarte bine documentate şi, în ciuda lungimii unora, deloc redundante, o gamă variată de teme şi stiluri (de la thriller scandinav medieval la hard-boiled şi până la mystery de ultimă oră)… O revistă celebră de care se pot bucura de acum şi cititorii români. P.S. Şi tot de acum, vreme de trei luni, revista Suspans, în colaborare cu AHMM, organizează un concurs. Premii sunt nu mai puţin de 10 exemplare din cel mai recent număr Alfred Hitchcock Mystery Magazine, ediţia românească, pentru zece cititori în fiecare lună.