Dragoste intr-o zi ploioasa

Descriere

Hong Kong, anii 1950. Joy are douazeci si unu de ani si, cand la o petrecere a expatriatilor il intalneste pe chipesul ofiter de marina Edward, ultimul lucru la care se asteapta este sa se indragosteasca. Se casatoreste in graba si pleaca in calatorie cu sotul ei, sa vada lumea. Insa descopera curand ca viata de femeie maritata nu este ceea ce pare a fi...   In 1980, fiica cea mica a lui Joy, Kate, fuge in mod misterios de acasa, dintr-un sat din Irlanda. Cincisprezece ani mai tarziu, fiica lui Kate, Sabine, pleaca din Londra in cautarea bunicilor pe care nu i-a cunoscut niciodata. Cand, in cele din urma, familia se reuneste, tensiunile ascunse ies la suprafata, scotand la iveala un secret intunecat care a fost ingropat adanc vreme de ani intregi...    Impresionant, credibil si fermecator. - Sunday Express
Acest roman sensibil... prezinta relatia dintre mame si fiice intr-un stil deosebit de alert. - Elle   Jojo Moyes este autoarea bestsellerurilor Inainte sa te cunosc, Dupa ce te-am pierdut, Eu, si totusi alta, Fata pe care ai lasat-o in urma, Ultima scrisoare de dragoste, Un barbat si o femeie, In cautarea unui destin, Silver Bay, Bazarul visurilor si Un bilet pentru Paris.

Fragment din cartea "Dragoste intr-o zi ploioasa" de Jojo Moyes:

"- Tu mergi mai departe, ii strigase el lui Sabine. La noi s-ar putea sa mai dureze. Te prind eu din urma.
Aparent, nu mai era ingrijorat in privinta ei, o eroare de judecata, dupa cum avea sa se dovedeasca: la vreo zece minute dupa aceea, calul ei alunecase pe o bucata de lemn, iar ea se rasturna peste capul lui. - Esti bine? o intreba unul dintre barbatii mai tineri, care sarise imediat jos de pe cal ca sa o ajute, in timp ce altcineva ii prinsese calul.  - Sunt bine, spuse ea, ridicandu-se din mocirla. Doar un pic innoroita. Putin spus, dupa cum constata ea cu tristete: pantalonii ei de calarie albi aveau acum un crac maro, facand-o sa arate ca un bufon ieftin, in timp ce frumoasa jacheta bleumarin a lui Joy era acoperit in intregime de noroi. Barbatul scoase o batista destul de murdara din buzunar si i-o oferi lui Sabine. - Ca sa te stergi pe fata, spuse el. Ai putin noroi in jurul ochilor. Cand ridica batista spre ochiul gresit, el incerca initial sa o corecteze, dupa care ii lua batista din mana si o sterse el. Abia atunci il observa: ochi caprui, piele deschisa la culoare, zambet larg. Tanar. - Nu esti de-a locului, spuse el, insotind-o spre calul ei, pe care il verificasera si era bine sanatos. Nu cu accentul asta. Din Londra, nu? - Da, raspunse ea, gandindu-se ca intrebarea fusese adresata pe un ton cam indraznet. Sunt in vizita la bunicii mei. - Unde? - La Kilcarrion. Intr-un sat numit Ballymalnaugh. - Il stiu. Cine sunt batranii tai? - Ii cheama Ballantyne. Baiatul isi indrepta bratele spre cizma ei, ajutand-o sa urce pe cal. - Ii cunosc, batranii englezi. Nu stiam ca au rude. Sabine se uita spre el, zambind. - Ah! Si tu stii care e treaba cu fiecare, nu?"