Nopti sangerande

Descriere

Volumul "Nopti Sangerande" pe langa captivanta lectura, repune in drepturi adevarul, conform caruia algoritmul identificarii si ulterior al capturarii criminalilor in serie, se datoreaza flerului de criminalist si investigator al autorului.

Colonel de politie judiciara, profesor, pedagog si dincolo de toate un profesionist discret, de o eleganta frapanta.
Cu peste 40 de ani de implicare directa in solutionarea multor cauze complexe, si-a capatat o reputatie de nesters indeosebi in coordonarea primului curs de detectivi de investigatie judiciara si criminalistica din politia romana.

Am ezitat mai multi ani sa scriu aceasta carte. Motivul principal nu l-a constituit lipsa subiectului – respectiv a unui caz cu totul iesit din comun in istoria criminalitatii din tara noastra; nutream, insa, retinerea de a infatisa cu orice pret doar un caz senzational, care la vremea lui a produs panica in randul populatiei. Am depasit aceasta faza de nehotarare in momentul si in masura in care am realizat o conceptie mai cuprinzatoare de tratare, in sensul ca am incadrat aceasta situatie deosebita intr-o formula de prezentare care sa infatiseze simultan si eforturile facute de catre organele judiciare, in special de catre politia criminala, in lupta lor necontenita si dificila pentru descoperirea celor ce comit asasinate si alte infractiuni grave impotriva semenilor.
Intrucat am lucrat peste 20 de ani in acest domeniu – inclusiv, in mod nemijlocit, in fazele principale ale investigarii asasinatelor comise de catre Rimaru Ion – am considerat ca sunt dator in acest sens, cu atat mai mult cu cat activitatea in acest domeniu nu a fost inca prezentata convingator publicului. Am dorit, de asemenea, sa dezvalui unele taine si trairi ale oamenilor care isi sacrifica viata personala in slujba descoperirii adevarului judiciar si a protectiei cetatenilor impotriva faradelegii. Asadar, pe fondul respectarii cu fidelitate a datelor autentice ale seriei de omoruri si tentative de omor comise de catre asasin, intentionez sa prezint, in paralel, activitatea plina de neprevazut si ascunzisuri, tensionata si dureroasa, fascinanta, dar nu ferita de dezamagiri, a celor care, cu daruire si competenta, infrunta avatarurile necunoscutului si militeaza pentru adevar, dreptate si justitie.
Infractiunile comise de Rimaru sunt atat de odioase, atat de concludente prin ele insele, incat orice cititor se poate orienta in labirintul crimei, fara sa i se ofere elemente suplimentare; de altfel, faptele ce vor fi prezentate nu reprezinta rodul unei documentari mijlocite, ci al cunoasterii directe, al reflectarii lor din interiorul unor situatii percepute nemijlocit. Aceasta postura mi-a creat avantajul ca – la o distanta mare in timp, de evenimente – sa realizez o analiza obiectiva, la rece, a datelor esentiale, dar si a unor detalii semnificative, a conceptiei de lucru, a reusitelor si greselilor savarsite si, mai ales, a portretului psihico-moral al asasinului.
M-am straduit, si sper sa fi reusit in oarecare masura, sa prezint un tip de infractor care, din copilarie pana la pretinsa lui maturitate, a acumulat neincetat nelinisti, obsesii si patimi ce l-au dus la pierzanie. M-a condus in demersurile mele ideea raului incomensurabil pe care un om poate sa-l faca semenilor sai. In cele din urma, putem spune ca nu intereseaza prea mult daca raul a fost comis in mod deliberat, din inconstienta sau imprudenta, suprimarea vietii unui om fiind oricum un act iresponsabil.
M-a interesat procesul decaderii in nelegiuire a criminalului, ca o rupere a echilibrului sufletesc dintre lumina si intuneric, cu consecinte grave pe plan comportamental. Concluzia este dura: in sufletul si mintea unor asemenea oameni nu pot salaslui iubirea, intelegerea si afectiunea. Ele devin treptat un taram inversunat al urii si violentei, egoismului si tendintelor distructive, chiar autodistructive. Pe aceasta coordonata, inteleg sa evidentiez simbolic si relatia dintre lumina si adevar, considerand ca nu exista adevar daca nu poate fi infatisat deschis privirii oamenilor.
Am incercat, de asemenea, sa subliniez faptul ca, din analiza de durata a faptelor antisociale grave, rezulta pregnant concluzia ca desprinderea de umanitate a infractorilor se realizeaza nu atat rational cat emotional, marcand o intoarcere a omului spre radacinile lui ancestrale. Mai ales dispozitia afectiva a acestora sufera schimbari majore, semnaland o desprindere dureroasa de rosturile cosmice ale fiintei umane, pe care o transforma intr-un tavalug care striveste si desfiinteaza. Omul crescut in ura si invrajbire, care respira zi si noapte o atmosfera lipsita de iubire – mai ales in familie – se dezvolta monstruos, prin inchircirea in sufletul lui a tainei divine a existentei. De aceea, camasa iubirii trebuie sa ramana pentru fiecare individualitate umana un vesmant permanent si ocrotitor. In absenta acesteia si a unei intelegeri elementare a resorturilor intime ale fiintei umane, s-au comis si se vor mai comite erori fatale.
Sper ca lucrarea sa prezinte interes si in randul specialistilor din domeniu, precum si al acelora care se formeaza ori isi desfasoara activitatea pe taramul dreptului si al justitiei. Degenerarea unor tulburari de comportament in infractiuni grave, riscul deschis de a produce unele erori judiciare, nevoia imperioasa de a milita prin toate mijloacele pentru prevenirea lor, de a actiona cu pasiune pentru a descifra necunoscutul din evenimente si sufletul oamenilor sunt tot atatea probleme de interes.
Doresc, de asemenea, ca randurile acestea sa reprezinte un omagiu adus miilor de lucratori anonimi, care s-au dedicat luptei aprige cu abominabilul, celor care, in pofida numeroaselor si inselatoarelor capcane intalnite in activitatea zilnica, nu pregeta sa creada in victoria adevarului. Toti cei care cred in adevar – ca valoare fundamentala a existentei – chiar daca vor avea vremelnic si unele caderi, se pot inalta cu demnitate spre altarul slujirii semenilor prin dreptate, justitie, iubire si toleranta.
Cu regret trebuie sa remarc faptul ca, pe parcursul lucrarii, am fost nevoit – in deplina cunostinta de cauza – sa relev si o serie de conceptii si actiuni care, din punctul meu de vedere, au constituit exemple de nonprofesionalism, practicate de catre unele persoane investite cu raspunderi. Acestea, in conditiile specifice societatii totalitare, au provocat intarzieri ori chiar abuzuri, inlocuind, in mod nelegitim, raportul de autoritate cu pretentia de competenta si conducere unitara a demersurilor pentru identificarea autorilor infractiunilor grave; or, este stiut ca in acest domeniu trebuie sa precumpaneasca flexibilitatea in gandire si experienta specialistilor.