Istoria ca arena a disputei arhetipale

Descriere

Iraţionalismul istoriei, patologia cu care a fost clasat, ambele, sunt probate de întrebarea fixă ce urmeaza marilor tragedii, "cum a fost cu putinţă ?". Ieşirea din coşmarul istoriei pare o trezire ce confirmă a posteriori \"orbirea\" care a patronat-o. Tragediile secolului XX (vezi substratul lor mitologic în fascism, nazism şi comunism), sunt astfel considerate din unghiul "limbajului sfârşitului de domnie a arhetipului masculin" şi încheierii misiunii lui istorice.Conflictul Occidentului cu Islamul este evaluat ca o globalizare a conflictului dintre o Religie a Marii Mame ce guvernează Democraţiile liberale şi ultima redută a religiei Marelui Tată (negând astfel ideea unui conflict religios cruce vs. semilună).Elaborat pe o tehnica deambulatorie, ca o explorare liberă a istoriei, eseul lui Coriolan Babeţi, considerat de autor ca o introducere la urmatorul op dedicat \"Democraţiei ca Religie a Marii Mame\", dincolo de aerul riguros şi erudit, propune prin această damnatio a orbirii subiectului istoric, o reconsiderare a unei legităţi obiective, imparabile, o insolită interpretare a istoriei pornind de la prezumţia de cecitate a actanţilor istoriei şi de la forţa lucrătoare a dimorfismului cosmic. Ubicuitatea cosmică a polarităţii Masculin/Feminin, banalitatea ei este chiar sursa forţei lucrătoare a acestui dimorfism ce pune împreuna Natura şi Cultura, Cosmosul şi Istoria; o logodnă arhetipală adeseori repudiată, discreditată pentru ofensa adusă demnităţii raţiunii, credinţei şi voinţei omului.