Imaginariile politicului

Descriere

    In conditiile in care societatea contemporana traverseaza, de mai multe decenii, o criza a rationalitatii politice, lucrarea Imaginariile politicului aduce un plus de noutate in interpretarea reprezentarilor si actiunilor politice din perspectiva unei antropologii a imaginarului, alaturandu-se, in acest sens, unor studii cunoscute despre imaginarul puterii si simbolistica politica.
    Jean-Jacques Wunenburger este profesor universitar la Universitatea "Jean Moulin", Lyon  III, decan la Facultatii de Filosofie. In studiile sale, autorul cerceteaza in special structurile imaginilor, simbolurilor, miturilor si raporturile acestora cu rationalitatea filosofica, stiintifica si culturala.
     Fragment din volum:       „3. Mesagerii Apocalipsei       Necesita o atentie aparte, in viata politica, practicile violente angajate impotriva puterilor in exercitiu, ce trebuie sa mobilizeze un arsenal eficace de mobiluri pentru a uni indivizi nesatisfacuti sau oprimati. Ratiunile de a fi ale revoltelor populare impotriva stapanilor sunt multiple si variate, dand marturie fie despre conditii inumane sau insuportabile, fie despre dezacorduri asupra proiectelor si valorilor angajate, fie despre simple dorinte de schimbare. Violentele contestatare pot fi iruptive, spontane sau organizate in miscari armate sau teroriste insufletite de o puternica ideologie de inlocuire, ele pot fi disperate sau purtatoare ale unei exaltari nascute din certitudinea de a face sa triumfe o ordine mai buna. Trecerea revoltelor din istoria timpurilor in timpul revolutiilor (incontestabila, de altfel, incepand cu secolul al XVIII-lea) semnaleaza insasi intensificarea unui imaginar structurat, care nu inspira doar o vointa de altercatie a unei puteri, ci manifesta un veritabil proiect de alternanta politica, ce revendica un progres, o schimbare de era. Nu e de mirare ca revolutiile au activat mitologii influentate in mod direct de miturile soteriologice si escatologice ale religiilor monoteiste. Multe din revoltele medievale incepusera deja sa-i faca ecou insusi milenarismului ambiant, grupurile de insurgenti avand ca reper scenariul cheie al milenarismului. Profetia unei intoarceri a domniei lui Hristos pe pamant s-a focalizat, intr-adevar, inca din Evul Mediu asupra unei reprezentari paradigmatice conform careia o agravare a mizeriei si a injustitiei, datorate actiunii diabolice a unui Antihrist, dadea semnalul pentru ca alesii, purii sa inceapa lupta salvatoare impotriva fortelor raului si sa ajute la nasterea unei lumi noi, in care ar domni in cele din urma libertatea, dreptatea si pacea. Un mare numar de revolte desfasoara astfel o violenta distrugatoare extrema inainte de a experimenta, intr-un oras, o comunitate inedita a carei organizare adesea egalitara, comunista mistica, trebuia sa fie imaginea inversata a modelului combatut si doborat.”