Scrisoare catre tata

Descriere

    Una dintre cele mai importante scrieri autobiografice ale lui Franz Kafka este Scrisoare catre tata, care se adauga Jurnalului 1910–1923 si volumelor de corespondenta. Paginile adresate tatalui, Hermann Kafka, sunt scrise in 1919, dupa ultima incercare esuata a lui Franz de a se casatori. „Eternul fiu“, cum la numit unul dintre comentatori pe Franz Kafka, se razboieste o viata intreaga cu tatal sau. Cu toate acestea, cititorul are senzatia ca fiul lupta fara sa vrea impotriva lui insusi, doar ca sa nul vada pe tata, pe tatal mitic, pierzand.
    „Literatura universala datoreaza tatalui unele din cele mai frumoase pagini, iar scrisoarea lui Kafka este una dintre ele. Chiar daca, asa cum se intampla adesea cu corespondenta, ea nu contine nici cea mai mica intentie literara. In cazul lui Franz Kafka, literatura castiga intotdeauna in fata vietii.“ (Ioana PARVULESCU)
    „Era oare un martir sau era doar neindemanatic? E un scriitor genial, dar n-are incredere in ce scrie. E constient de valoarea lui, dar de o modestie nimicitoare. Femeile il adora, dar se infasoara in iubiri nefericite, in care, in loc de bucurie, nu gaseste decat umilinte. Apreciaza viata, se poate spune ca e un hedonist si totusi duce o existenta de ascet. Singuratic din fire, vrea mereu sa se insoare. Face gimnastica, gradinarie, ca sa-si intretina sanatatea, doarme iarna cu fereastra deschisa, merge mult pe jos, inoata, dar e atins de timpuriu de o boala mortala. Destin emotionant. Personajul Kafka, poate mai mult decat opera lui, ne va chinui tot timpul si ma intreb daca nu cumva aici se afla adevarata lui mostenire.“ (Imre KERTESZ, laureat al Premiului Nobel pentru literatura)
    „Kafka ne scruteaza viata cotidiana cu o minutiozitate pe care aceasta viata n-o suporta. Starea de luciditate extrema pe care o trezeste in noi viziunea lui seamana pana la confuzie cu un cosmar.“ (Denis de ROUGEMONT)

Fragment din scrisoarea lui Kafa: Scrisoare catre tata

"De pilda, alegerea profesiei mele. Sigur, aici mi-ai lasat deplina libertate, si ai facut-o in felul tau marinimos si chiar indulgent, fara sa-ti pierzi rabdarea. Fireste, in aceasta privinta te conformai modului general de educare a copiilor acceptat de paturile mijlocii evreiesti, sau cel putin judecatilor de valoare ale acestor paturi. In sfarsit, aici a jucat un rol si una din intelegerile acelea gresite ale tale in ce priveste persoana mea. Anume, din mandrie de tata, din necunoasterea adevaratei mele vieti, din concluziile pe care le-ai tras din slabiciunea mea, m-ai considerat dintotdeauna ca fiind deosebit de sarguincios. Dupa parerea ta, eu inca de copil studiam, invatam mereu si, mai tarziu, scriam mereu. Dar asa ceva nu corespunde in realitate nici pe departe faptelor. Mai degraba s-ar putea spune cu mult mai putina exagerare ca am studiat putin si nu am invatat nimic; fireste, si nu e nimic deosebit in faptul ca din acesti multi ani mi-a ramas ceva, caci am o memorie potrivita si capacitatea mea de intelegere nu e prea rea, dar, oricum, rezultatele totale in ce priveste cunostintele si mai ales fundamentarea acestor cunostinte sunt cu totul jalnice in raport cu cheltuiala de timp si de bani intr-o viata care, vazuta din afara, a fost lipsita de griji materiale si linistita, si mai ales in comparatie cu aproape toti cei pe care-i cunosc. E jalnic intr-adevar, dar din punctul meu de vedere, de inteles. De cand ma cunosc am avut anxietati atat de adanci in privinta afirmarii propriei mele existente spirituale, incat tot restul mi-a ramas indiferent. Liceenii evrei de aici de la noi sunt adesea ciudati, gasesti printre ei exemplare cu totul neasteptate, insa indiferenta asta a mea, rece, ascunsa, invincibila, copilaresc de neajutorata, impinsa pana la ridicol, animalic de multumita de sine, ca a unui copil care-si ajunge siesi, si care in acelasi timp e de o nervozitate fantastica, rece, n-am mai intalnit-o nicaieri; oricum, in cazul meu era singura aparare impotriva epuizarii nervoase ca urmare a spaimei si a simtamantului de vinovatie. Ma preocupa doar grija pentru mine insumi, dar asta in cele mai diferite forme. "