Un joc fara reguli. Despre imprevizibilitatea istoriei

Descriere

Titlu disponibil fara autograful autorului!

Un joc fara reguli. Despre imprevizibilitatea istoriei.

Impartim istoria in bucati, pe transe cronologice, domenii, probleme, structuri, in timp ce Istoria adevarata le cuprinde pe toate de-a valma. Punem in istorie o ordine pe care Istoria nu o are. Ne referim la Antichitate ori la Evul Mediu, ca si cand asemenea impartiri chiar ar exista. La fel, identificam o istorie economica, sociala, culturala, politica si asa mai departe. Sunt simple sertare, pe care noi le-am confectionat si pe care am lipit etichete. De asemenea, fiecare fapt in parte e construit sau reconstruit, extras din incurcata tesatura a Istoriei si investit astfel cu o existenta de sine statatoare.
Nu e de negat catusi de putin utilitatea, necesitatea chiar, a unui asemenea demers. Trebuie un dram de ordine, pentru a face trecutul cat de cat inteligibil. Construim ceea ce Max Weber a numit «tipuri ideale», nici adevarate, nici neadevarate; precum pipa lui Magritte. Totul e sa nu uitam ca aceasta vasta reamenajare e opera noastra, sa nu pretindem ca asa ar fi pur si simplu Istoria.
Nu e Istoria, sunt istoriile. Istoria autentica e un amalgam nediferentiat in neincetata fierbere. Operatia de «disciplinare» si «sistematizare» ne apartine. Istoricul e un neobosit fauritor de coerenta. Sub bagheta lui, totul ajunge sa se lege, toate se explica, iar trecutul se incarca cu semnificatii. (Lucian BOIA)

Civilizatia europeana e in curs de restructurare radicala nu in urma vreunei invazii, ci a accelerarii istoriei, cu schimbarile inevitabile de paradigma. Se schimba totul – si repede: conditiile de trai, reperele culturale, mentalitatile, comportamentele… Aceasta e principala provocare a anilor ce vor veni. Sunt toate indiciile ca ne vom instala durabil intr-o istorie fluida, extrem de schimbatoare, cu totul alta decat lumea, nu imobila, dar cu evolutii lente si aproape imperceptibile la scara unei vieti umane, pe care au cunoscut-o inaintasii nostri. E, asadar, cu totul alta poveste decat „sfarsitul Antichitatii“: povestea, care abia incepe a fi scrisa, a unui viitor cu totul diferit decat trecutul. Sa ne tinem bine, e ametitor! (Lucian BOIA)

Fragment din carte:

"„De ce?”, o intrebare cu raspunsuri multiple

CU FAPTELE, de bine, de rau, ne mai descurcam. Oricare ar fi aproximatiile si deformarile, avem pana la urma o perspectiva acceptabila asupra derularii trecutului. Stim cam ce a fost. De la o generatie la alta, informatia se inmulteste, se diversifica si devine mai sigura. Lucrurile se complica insa atunci cand ne propunem sa lamurim procesul istoric, legandu-i elementele disparate intr-o retea de cauze si efecte. E singurul lucru pana la urma cu adevarat interesant si cu miza incontestabila: functionarea mecanismului. De ce s-a intamplat tot ceea ce s-a intamplat si ce ar putea sa ne astepte de acum inainte?
Istoricii au fost dintotdeauna constienti de necesitatea acestui „de ce", dar mult mai putin sau deloc tulburati de dificultatea reala a problemei. Anticii au dat primii exemplul: nici Tucidide, nici Polibiu nu se multumesc sa povesteasca istoria, ci isi propun sa o explice. Istoriografia moderna a amplificat latura explicativa: avem, pentru fiecare eveniment sau evolutie, explicatii din belsug, si cu siguranta ca se vor mai adauga si altele.
Dar cum explica istoricul? Cum sa explice? Gandindu-se. Se gandeste ca asa ar trebui sa fie, asa se leaga lucrurile rational si logic. Cine ne poate contrazice? Eventual, un alt istoric, care va veni cu o alta explicatie. Adevarul e ca ne aflam in fata unui demers pur „cerebral", care isi are valoarea lui, dar nu mai putin si limite de nedepasit. Istoricul poate afirma multe, dar nu poate demonstra nimic, atunci cand sunt in discutie nu atat faptele in sine, cat logica si modalitatea inlantuirii lor. Nu putem fi siguri nici de concluzii care par evidente; par astazi asa, dar o sa para la fel si maine?
Cel mai mult ne incurca excesul de evenimente, puzderia faptelor care introduc in mer-sul istoriei o doza apreciabila de hazard. Ce-ar fi sa scapam de ele? O istorie fara evenimente ar fi intr-adevar mai usor de strunit. Pentru asta trebuie insa sa decidem mai intai ca evenimentele, oricat de spectaculos s-ar infatisa, nu semnifica in fond mare lucru."