Citate

Nu era de acord cu ceva care îl mânca. — Ian Fleming, Trăiește și lasă pe alții să moară (1954) Ești un bărbat frumos. — Chigozie Obioma, Un orchestră de minorități Tatăl, Numele-tatălui, susține structura dorinței prin structura legii, însă moștenirea tatălui este ceea ce Kierkegaard ne desemnează, și anume, păcatul său. — Jacques Lacan, Cele patru concepte fundamentale ale psihanalizei (1978) Știam că spun o poveste suficient de captivantă încât să-i poată atrage pe cititori, iar eu am o părere atât de bună despre cititorii mei încât mă aștept ca aceștia să accepte și un pic de dificultate. — Philip Pullman, Interviu la Achuka Children's Books Iată punctul: Ce e sus știe ce e jos, iar ce e jos nu știe ce e sus. Pe măsură ce urci, fii atent la toate dificultățile întâlnite pe drum. Pe măsură ce cobori, nu le vei mai vedea, dar vei ști că sunt acolo dacă ai observat cu atenție. — René Daumal, Mount Analogue (1952) însăși cusutul este deja în sângele femeilor. — Elfriede Jelinek, Femei ca iubiți (1994) Lucru inexplicabil, ca tot ce este firesc. — Mircea Cărtărescu, Nostalgia Pierzând și regăsindu-mi părul — Julio Cortázar, Povești de cronicopi și de famasi (1962) Articol enciclopedic despre Megan Mayhew Bergman pe Wikipedia Megan Mayhew Bergman este o scriitoare și jurnalistă de mediu americană, autoare a cărților Almost Famous Women, Birds of a Lesser Paradise și How Strange a Season, precum și a unei biografii viitoare despre International Sweethearts of Rhythm. În 2015, a câștigat Premiul Garrett pentru Ficțiune. — Megan Mayhew Bergman Am încercat odată să scriu un roman despre răzbunare. Este singura carte pe care n-am reușit s-o termin. Nu m-am putut întoarce în mintea persoanei care plănuia să se răzbune. — Maeve Binchy, shelf-life.ew.com Nu poate exista o lume a lui Buddha fără lumea diavolului. Iar lumea diavolului este lumea în care intrarea este dificilă. Nu este pentru cei slabi de inimă. — Yasunari Kawabata, Japan, the Beautiful and Myself (1969) El a strâns mâna timpului. — John Ford, The Broken Heart (c. 1625-33) Oricât de sumbru ar fi un societate sau cât de totalitar ar fi un regim, ori indiferent de circumstanțele unei persoane, una dintre lucrurile pe care le dorim cu toții ca oameni este afecțiunea, dragostea și să găsim puțină frumusețe în viețile noastre. — Hanya Yanagihara, Din interviuri/conversații Dacă cei vii sunt hăituiți de morți, atunci morții sunt hăituiți de propriile greșeli. — Chuck Palahniuk, Damned (2011) Dacă un bărbat vrea să se afirme în epoca publică, trebuie să plătească, să se căsătorească sau să lupte. — Samuel Butler, Răgăti în Cheapside (1890) Din prima zi până în prezent, lăcomia pură a fost spiritul conducător al civilizației. — Friedrich Engels, Originea familiei, proprietății private și a statului (1884) Iubirea nu este niciodată îndreptată spre această sau acea proprietate a celui iubit (fiind blond, fiind mic, fiind tandru, fiind șchiop), dar nici nu neglijează proprietățile în favoarea unei generalități insipide (iubire universală): Iubitul vrea cel iubit cu toate predicatele sale, ființa sa așa cum este. — Giorgio Agamben, The Coming Community Cred că inteligența și raționalitatea vor fi întotdeauna primordiale, indiferent de forma pe care o iau creaturile simțitoare. A nu gândi astfel ar însemna a pune la îndoială însăși valoarea vieții. — Peter F. Hamilton, Saga Commonwealth Sexul îl ține pe parazit în incertitudine. — Matt Ridley, The Red Queen Pentru că focul mistuie totul, în afară de piroman. — Wole Soyinka, Climate of Fear Cris Johnson era încă în viață. — Philip K. Dick, Omul de aur Nimeni nu a văzut un munte atât de măreț de pe vremea lui Moise. — Rainer Rilke, Scrisorile lui Rilke Durerea este un dar. Fără durere, umanitatea nu ar cunoaște nici frica, nici mila. Fără frică, nu ar putea exista umilință și fiecare om ar fi un monstru. Recunoașterea durerii și a fricii în ceilalți naște în noi mila, iar mila este umanitatea noastră, răscumpărarea noastră. — Dean Koontz, Velocity Următorii trebuie să se simtă umiliți de bogăția ostentativă și de forța dușmanilor lor. — Umberto Eco, Ur-Fascismul (1995)